Simpleton Pattern

Posted in Premiul n00bel on June 10th, 2012 by Mihnea

Cu siguranta ati remarcat ca minerul si-a cam suspendat activitatea tutorialistica in ultimul timp. Cind firma aia care n-a auzit de Google l-a luat la sinul ei dupa despartirea de multinationala si l-a reprofilat pe Java, Silviu a fost cuprins de o bucurie de copil mic cu mintea goala. Vazind ca Normele de Exploatare mentioneaza prezenta unui garbage collector, s-a simtit obligat sa produca cit mai mult gunoi in timpul programului, astfel incit foarte rar ii mai raminea timp de cite un tweet extracuricular despre psihologie si Einstein. Spre fericirea noastra insa, dupa aproape un an de truda a avut pentru prima data nevoie sa declare o variabila globala si vechile instincte de pedagog s-au reaprins in el.

Dupa cum stie toata lumea si a aflat si Silviu saptamina asta, in Java nu ai voie cu variabile globale, deoarece incalca Principiul Celor 50 De Linii de Cod. Acest principiu, formulat de niste muisti ale caror nume mi-e lene sa le caut acum pe Wikipedia cind s-au strins nu stiu unde cacat sa faca ei limbajul viitorului care in 3 ani sa devina unicul limbaj folosit in intreaga lume, suna asa:

Se va numi Java acel limbaj obtinut pornind de la C++ si eliminind feature-uri pina cind orice program imaginabil necesita minim 50 de linii de cod.

In constructia dogmaticii lor, muistii s-au inspirat viguros de la unii care incercasera si ei sa impuna o limba unica in Europa cu vreo 50 de ani inainte si pina la urma au avut cam tot atita succes. In fine, cert e ca pentru a cirpi gaurile din Java, s-au gasit alti 4 muisti care au intemeiat o noua dogmatica: design patterns. Pentru a contrabalansa neonazismul lui Gosling (na, ca l-am cautat pina la urma), astia 4 muisti s-au inspirat din comunism, deci muie Ovidiu Cucu.

Pardon, divaghez. Ce voiam sa spun este ca design patterns sint diverse metode de a implementa banalitati ca variabile globale, instructiunea for, instructiunea switch etc. in Java, cu clase. Si cum for si switch sint concepte avansate pentru unii, orice retardat care cedeaza impulsului de a scrie un articol pe tema intelligent design in programare incepe cu singletonul, adica variabila globala.

Retardarea asta insa are grade. Exista retardati care pot fi convinsi sa nu mai incerce sa bage patratul prin cerc, retardati care musca din patrat in timp ce se pisa pe cerc si jos de tot, sub toti ceilalti retardati, exista Silviu Ardelean. In contextul de fata, Silviu Ardelean poate fi recunoscut cu usurinta, pentru ca va incerca sa aplice acest hack necesar pentru a avea variabile globale in Java la C++, care deja are variabile globale.

Articolul nu dezamageste. Lasind la o parte ilaritatea care survine cind ne uitam cum se framinta ortacul sa fie thread-safe si in pas cu C++11, la o trecere sumara prin articol sintem izbiti de o schimbare radicala in exprimare, pe undeva pe la mijloc, cind incep partile “dificile”. De la “that’s way I’m trying to figure a few implementations, some base on C++ 11 features” si “pointer final deleting problem disappears“, trecem brusc la “it might just happen that the OS scheduler unwittingly interrupts the first thread at this point“. Poftim? Unwittingly, pe bune? Probabilitatea ca Silviu sa foloseasca cu de la sine putere cuvintul “unwittingly” este la fel de mare ca in cazul ala din trecut cu “this is in contrast with“, deci ma simt obligat moral sa-l intreb pe Google ce parere are despre fraza aia. Si ce sa vezi, primul hit contine exact descoperirile originale ale minerului, cu tot cu numerotarea aia a liniilor-problema: de fapt e un citat din cartea lui Alexandrescu.

Mai jos observam ceva actiune SF cu std::call_once si std::lock_guard. De unde cacat stie Silviu despre std::call_once, va intrebati? Pai ia cautati codul ala exact asa cum e pe Google, si veti afla: de pe Stack Overflow. Daca va uitati putin mai atent, cum a facut-o un suflet rau ce a si comentat la miner pe blog, va puteti chiar intreba de ce cacat mai ai lock-ul ala acolo, daca faci call_once. Pai simplu: pe Stack Overflow zice unu’ sa folosesti call_once, da’ nu arata exact codul rezultat, asa ca minerul a pus pur si simplu cu copy/paste peste codul original, deoarece habar n-are ce fac cacaturile alea. Totul e sa dea articol++. A, scuze, ++articol, ca asa e optim.

Ma rog, articolul are acea calitate remarcabila de a-ti oferi cite o noua timpenie amuzanta de fiecare data cind il recitesti. N-o sa va stric placerea, va las sa va bucurati in tihna de acest mic miracol al programarii. Vreau doar sa-l intreb pe Silviu: ba, tu esti chiar atit de prost incit nu-ti dai seama cind e cazul sa te opresti din copy/paste?

PS: daca zice cineva ceva de avantajele singletonilor fata de variabile globale pentru unit testing si mock objects si pula mea, ia ban direct. De asemenea se confera ban pentru infierarea singletonului ca anti-pattern si sustinerea celorlalte pattern-uri.

 

Tags: , , , , , , , , , , , ,

AGI +1 CHA +5 INT -200

Posted in Slagare internationale, Stand-up philosophy on August 15th, 2011 by Mihnea

In 2001, un grup de nimeni suferind de Complexul Sf. Paul si-au cumparat un domeniu si au publicat pe el Manifestul Agil. Drept raspuns imi voi permite sa-l citez pe Eddie:

Dear Paul (Saint, apparently),

FUCK OFF!

Who are you? Why do you keep sending us letters? You arrogant bastard, to send a letter to an entire city! What do you want us to do, put this up on a board or something? Just fuck off!

Din pacate oamenii sint prosti si fricosi, asa ca jegurile astea despre prieteni imaginari si ritualuri care te scapa de moarte si/sau overtime si bug-uri prind repede. Zece ani mai tirziu avem o religie in toata regula bazata pe manifestul muistilor si practicantii sint la fel de agresivi si dezgustatori ca gunoaiele alea care se zbat sa bage creationismul in programa scolara la americani. Hasa diga Eebowai!

In caz ca ati locuit intr-o pestera pe Marte din 2001 pina acum si nu stiti ce-i Agile, o sa va explic pe scurt. Agile este o metodologie de project management care ne spune ca atunci cind avem de facut un proiect, trebuie sa-l spargem in task-uri cu dimensiuni de bun simt si sa le facem. Atit. Asta e singura chestie concreta din Agile. Serios.

Sigur, nu poti construi o religie doar pe o revelatie, chiar si pe una clar venita din sfere mai inalte, inaccesibile muritorilor de rind, cum e asta. Ai nevoie de profeti, misionari, adunari, organizatii, cuvinte magice, precepte, carti, ritualuri si prosti; multi prosti care sa infecteze si mai multi prosti cu Revelatia. In concluzie, Agile are SCRUM, Extreme Programming, stand-up meetings, sprinturi, porci, gaini, timeboxes, sashimi, scrum masters, kanban, kaizen, conferinte si un trilion de principii abstracte fara nici un fel de aplicabilitate sau relevanta practica. Da, porci; in caz ca nu stiti, in jargonul agil programatorii se numesc porci. Chestia asta ma face sa suspectez ca in agilitate e ca-n crestinism: aia de la virf sint niste infecti cinici care stiu ca totul e o mare vrajeala menita sa controleze prostii si sa le ia banii, dar simt nevoia sa-si si umileasca supusii ocazional pentru amuzamentul propriu, asa ca ii pun sa mearga in genunchi in jurul meselor, respectiv le spun ca numele Luminat pentru profesia lor este “porc”; porc imatur care pute, mai exact. Va explic mai jos cum e cu putoarea, dar pina ajungem acolo as vrea sa va inchipuiti ce misto e in prima zi de lucru intr-o echipa de agili, cind vine project managerul la tine si-ti spune ca esti un porc.

E amuzant sa vezi cum incearca victimele sa implementeze agilitatea in ograda proprie, dar cel mai amuzant e sa-i vezi p-aia care cred ca au reusit. Nu e nimic de reusit, pentru ca in afara de citeva ritualuri imbecile la care vom ajunge imediat, Agile este o metodologie care se remarca prin faptul ca nu specifica nici o metoda. Totul este optional si dupa ce dai la o parte metaforele jenante si citatele din karatisti si frecatori de menta chinezi ramii cu indicatii pretioase marca Captain Obvious gen aia cu despartitul in task-uri sau aia ca dupa ce faci niste treaba, e o idee buna sa ramii cu mai putine chestii de facut decit la inceput (pe bune, asta chiar e un pilon al agilitatii). Partea misto, ca la orice religie cu pretentii, este ca modul vag si intortochiat in care sint formulate directivele sacre baga in ceata mintea prostanilor practicanti, care inteleg ce pot si aplica cum vor, iar daca le iese, o pun pe seama agilitatii. Daca nu iese, e vina lor ca n-au respectat litera legii si n-au crezut cu suficienta devotiune in puterea agilitatii. Foarte misto e si cum discursul subiectilor trece de la “hai ba sa facem si noi o treaba” la ceai chinezesc, koan-uri, software crafstmanship, filmari pe balcoane si alte cacaturi gretoase.

Ajunsi in punctul acesta al analizei, se impune sa ne uitam mai cu atentie la profilul si activitatea celor care raspindesc cuvintul agilitatii in lume. Ce mari realizari au avut Parintii Agilitatii si ce proiecte indispensabile pentru umanitate s-au dezvoltat mai curat si placut uscat ca urmare a folosirii acestei metodologii? Ei bine, aia care chiar au facut software inainte sa devina agili (jumatate din ei se ocupa doar cu conferintele si datul cu parerea) au facut state de plata si site-uri. Acum nu ca ar fi ceva intrinsic injositor in proiectele de genul asta, dar totusi, mai dati-o in pula mea. Pai evident ca ajungi sa aberezi milioane de pagini si mii de ore de conferinte despre clienti care se razgindesc si programatorul social, daca tu faci site-uri de dating si agende pentru cabinete stomatologice. Nu-i chiar limita cunoasterii, virful tehnologiei, punctul focal al cercetarii in programare, nu? E vorba de cod care se scrie singur. Cineva trebuie sa-l scrie, dar nu conteaza cine. Normal ca incepi sa spui ca programatorii sint porci si conteaza mai mult sa fie “sociali” decit sa stie sa programeze, daca singurii programatori pe care ii cunosti sint aia care calculeaza impozite pe salarii. La fel de normal, daca esti manager la asemenea proiecte de mare angajament, te plictisesti si incepi sa-ti pui intrebari in legatura cu utilitatea proprie, asa ca inventezi metafore proaste si principii evidente, ca sa para ca faci si tu ceva important, nu doar te uiti intr-un excel la cite ore au lucrat porcii de programatori vs. cite ore te-au mintit ca o sa dureze. Totusi, e nevoie de un grad foarte mare de nesimtire sa bati dupa aia toba despre cum trebuie sa programeze oamenii si sa te dai in spectacol despre pair programming sau ce inseamna sa fii programator bun. Sugeti pula, ba. Eu nu vin la voi in birouri sa va spun cum sa mutati cartile la solitaire sau cum sa comandati pizza cind se lasa cu overtime, asa ca as aprecia daca nici voi nu ati lansa in eter pareri despre cum trebuie sa scriu eu cod, sau cum sa ma evaluez, sau cum se dezvolta software in general.

Ziceam mai sus de ritualuri si porci imputiti. Puroaiele astea umblatoare au descoperit ca atunci cind ai de scris cod atit de plictisitor incit ai prefera sa-ti smulgi unghiile decit sa mai stai un minut in fata monitorului, ajuta sa ai un coleg de suferinta. Asa au aparut “pair programming” si “collective ownership”. Pair programming inseamna sa stea doi porci la un calculator, ca atunci cind unul ajunge la limita plictiselii, sa preia celalalt. Ala care sta pe bara are rolul sa-l exaspereze pe alalalt spunindu-i cum ar scrie el codul daca ar fi la timona. Agilii nu pot concepe proiecte in care cineva chiar trebuie sa stea sa se gindeasca cum s-ar face ceva inainte de a scrie codul corespunzator. Ei nu cred ca pot exista experti in anumite domenii, pentru ca la statele lor de plata n-ai cum sa fii expert sau diletant. Daca poti sa aduni numere si te exprimi semi-coerent in PHP, stii tot ce va trebui sa stii vreodata pentru ca sa lucrezi la site-urile lor. De aici si ideea de “collective ownership”, adica oricare din porci poate prelua fara efort orice parte a banalitatii pe care o dezvolta cocina, ca doar nu-i nimic complicat, care sa necesite gindire sau cunostinte speciale. Si tot de aici si ideea ca nu conteaza sa fii programator bun, ci sa ai o personalitate agreabila. Si sa nu puti, si sa faci laba din cind in cind daca n-ai ce fute. Pun pariu ca nu stiati ca Bebe Sexologul si Laura Andresan au pus-o de o carte despre pair programming:

Personal hygiene and health are important issues when pairing. Cover your mouth when you cough. Don’t come to work when you are sick. Avoid strong colognes that might affect your partner.

Working effectively together feels good. It may be a new experience in the workplace for some. When programmers aren’t emotionally mature enough to separate approval from arousal, working with a person of the opposite gender can bring up sexual feelings that are not in the best interest of the team. If these feelings arise when pairing, stop pairing with the person until you have taken responsibility for and dealt with your feelings.

Revin la software craftsmanship, ca ma roade. Software craftsmanship inseamna, in mare, sa faci software-ul asa incit sa fie bine, ca-i mai bine sa fie bine decit sa fie rau. Sa n-ai bug-uri, sa scrii cod pe care sa-l poti citi si peste 6 luni, chestii d-astea la care nu v-ati fi gindit fara sa va zica agilii de ele. Evident, si craftsmanshipu’ asta are un manifest, ca fara un manifest si o petitie online nu mai faci nimic in zilele noastre. La fel de evident, nici o conferinta, nici un site si nici o carte de-a mesterilor nu-ti spune ce sa faci ca sa n-ai bug-uri, ci cel mult iti toarna niste metafore despre unit testing. In consecinta, am incercat sa semnez si eu manifestul cu “sugeti pula”, dar mi-a zis asta:

Astia, ba. Astia ne invata pe noi cum sa fim mesteri programatori, cind ei fac proiecte in care oricine poate face orice si nici astea nu le merg; panselutele astea care isi dau aere filosofice spunind cum urmarind textu’ din stinga au descoperit ca ala din dreapta e indispensabil. Mars inapoi la saiba voastra, ba gunoaielor. Nu intereseaza pe nimeni cum vi se pare voua ca trebuie scris codul.

Bonus: pe site-ul lui Aurel este in desfasurare o discutie despre agilitate. TV preacher-ul de serviciu este Mihai Lazar, un autodenuntat student indragostit de dotniet, care dupa ce zapaceste audienta cu citeva acronime si buzzword-uri bine plasate, termina in forta cu doua citate dintr-un mare emitator de metafore cu spectru larg, Bruce Lee:

Empty your mind, be formless. Shapeless, like water. If you put water into a cup, it becomes the cup. You put water into a bottle and it becomes the bottle. You put it in a teapot it becomes the teapot. Now, water can flow or it can crash. Be water my friend.

We don’t rise to expectations, we fall to the level of our training.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,