De Sezon

Posted in Regula 0, Stand-up philosophy on December 25th, 2011 by Mihnea

A venit iar vremea retrospectivelor. Faptul ca Pamintul a mai dat o tura in jurul Soarelui de la ultima recapitulare transforma fiece cetatean intr-un Captain Hindsight inarmat cu concluzii, rezolutii si linii care se cer trase. Clisma de sfirsit de an pune punct Trecutului si-l pregateste pe om pentru Viitor.

Pai daca-i vorba de catharsis, catharsis sa fie. Oricum, nu pot rupe tacerea stinjenitoare ce se lasase pe-aci cu un articol despre micile scapari ale vreunui miner sau retorica mefecista a vreunui militian. Nu. Voi arunca o privire patrunzatoare asupra evenimentelor din 2011 si voi decerna premiile si calificativele meritate de catre fiecare entitate implicata. Deci:

Muie Silviu Ardelean

Pentru ca merita.

Muie Codexpert

Aceasta muie se confera pentru inca un an de dezinformat incepatorii, raspindit semi-adevaruri despre programare si dezvoltat un mediu dulceag-caldut in care minerii mici sa poata ecloza, iar cei mari sa poata creste si mai mari si improsca internetul cu puroiul lor cranian. Se acorda si premiul special Radio Erevan pentru efortul Gardianului Ovidiu de a-si pune Intrebarile Frecvente pe care nu le intreaba nimeni.

Muie Apple

Anul asta s-a lansat XCode 4, care e si mai abject decit 3. Fanboii l-au laudat pentru ca seamana mult mai bine cu iTunes si iti zice ce face intr-un control ce aduce a LCD. Intr-adevar, de mic imi doream ca IDE-ul meu sa semene cu un casetofon de masina. In continuare nu poti naviga intre surse cu tastele, crapa de 2-3 ori pe zi, refuza ocazional sa vorbeasca cu telefonul si trebuie sa restartezi tot, se sperie daca vede provisioning profiles facute de 3 etc.

Muie Google si Samsung

In programare exista un semn universal recunoscut al esecului absolut: sa incerci sa faci ceva ce au facut Apple si sa-ti iasa mai prost. Acest semn era prezis prin carti, dar pina de curind nimeni nu reusise sa atinga nivelul necesar de prostie. Google au ridicat manusa si au adus pe lume sistemul de operare Android.

Experienta dezvoltarii pentru Android face ca programarea pe iOS sa para un masaj erotic prestat de Scarlett Johansson. Nu numai ca pe Android trebuie sa scrii Java, acest limbaj conceput de si pentru copiii cu sindromul Down rezultati din relatiile incestuoase intre pigmei retardati; actul creator se petrece in Eclipse, un fel de editor de text care stie vag ca lucrezi la un proiect compus din mai multe fisiere, dar nu e niciodata sigur care sint fisierele alea, ce sa faca ca sa le compileze si cind.

Peste Eclipse vine Android SDK care este compus dintr-un emulator inutilizabil de incet si un plugin de Eclipse care la fiecare linie de cod da cu zarul sa vada daca sa crape sau nu, si in majoritatea cazurilor pierde. Au fost zile in care Eclipse a crapat de 20-30 de ori, fara a incerca lucruri avansate gen adaugat fisiere noi in proiect sau debug. Uneori cind il repornesti dupa ce crapa refuza sa compileze proiectul, spunind ca nu mai gaseste SDK-ul, ca unknown type java.lang.Object si alte d-astea. Atunci il mai restartezi de citeva ori, ca pina la urma o ia.

Lasind la o parte micile scapari ale mediului de dezvoltare, API-ul Android e facut de niste imbecili colosali. De exemplu, proprietatile si layout-ul controalelor se definesc in niste XML-uri. Unele chestii se pot seta si din cod, dar majoritatea nu, asa ca daca vrei sa faci chestii la runtime, Google iti recomanda sa sugi pula. Nimic nu e unde te astepti sa fie, dar nu pentru ca ar fi intr-un alt loc, ci pentru ca pur si simplu nu exista. Update-urile minore, de exemplu de la 3.1 la 3.2, iti distrug aplicatia pentru ca nimic nu mai merge ca inainte. Pentru a te ajuta sa suporti versiuni multiple, aplicatia iti crapa daca pui in XML-urle pulii ceva ce nu exista in versiunea pe care rulezi; din cod ai putea detecta versiunea si lua atitudine, dar cum ziceam, de acolo n-ai acces la proprietatile care conteaza, deci sugi.

Android este open source, adica in loc sa faca ceva care sa mearga, au luat de pe net chestii scrise de altii, pe principiul ca daca sint pe net, sigur sint bune. Google, fiind un startup cu banii numarati, nu isi permite sa dezvolte un decoder video, de exemplu. E mult mai bine sa foloseasca la maxim potentialul unui alt produs al lor, care chiar merge, pentru a localiza cu precizie o pagina care contine cuvintele “video decoder” si a downloada ce cod se gaseste pe acolo. Da, mai crapa aplicatia sau tot device-ul cind se termina stream-ul, nu merg chestii de baza gen schimbat aspect ratio in timp ce cinta, iti ia 3 versiuni majore sa adaugi suport pentru stream-uri live etc.; dar ce alternative aveai? Google nu crede in reinventarea rotii, daca se gaseste deja pe net una patrata facuta de un mester faiantar.

La tot acest haos se adauga si producatorii de hardware, care customizeaza jegul in functie de bunul plac si posibilitatile siliconului propriu. Campionii sint Samsung, care par sa-si recruteze programatorii exclusiv din rindurile indienilor care liciteaza 5 dolari la orice proiect pe rentacoder. In momentul in care incerci sa faci un player video pe un device Samsung incepi sa-ti doresti bug-urile simple, cinstite, pe care le vedeai pe alte device-uri, gen butoane care uita ce imagini au cind schimbi orientarea, sau controale care isi uita pozitia cind apare tastatura on-screen.

Google e privit ca un fel de Mecca sau Mensa al tehnologiei, unde procesul de angajare permite accesul doar celor mai stralucite minti, unde lucreaza Knuth (ala care scrie carti pentru inaltat monitorul, ca sa prinda si minerii contextul), unde primesti mincare gratis la prinz si-ti cultivi creativitatea. De la astia te astepti sa inteleaga ca daca vrei un lucru, trebuie sa-l faci. Mi se strepezesc unghiile cind trebuie sa-i recunosc cite un merit lui Apple, dar aia si-au facut singuri software-ul si hardware-ul si merg. Au inteles chiar si ca daca vrei IDE, trebuie sa-ti faci, ca dejectiile open source existente sint inutile; asta nu le-a mai iesit si au ajuns tot la o dejectie, dar macar au incercat. Google au incercat sa faca din Linux, gstreamer si Eclipse bici. Firma de programatori web, ce sa le ceri?

Va dati seama cum era Chrome daca nu le facea Apple engine-ul de HTML?

Muie Microsoft

Acum vreo 9 ani, Microsoft au zis ca C++ nu-i mai satisface intelectual si ca daca totusi vrei din C++ UI mai smecher sau feature-uri gindite pentru aplicatii web (dar nu aplicatii web propriu-zise), trebuie sa folosesti noul si stralucitorul Managed C++. Viitorul fusese trasat.

Vreo 2 ani mai tirziu, putinii oameni care au folosit mizeria au aflat ca e cazul sa se reorienteze, caci Stapinirea a infierat Managed C++ ca “deprecated”. La  schimb a fost oferit C++/CLI, care e net superior. Asta chiar e viitorul, credeti-ne de data asta!

Anul asta, Microsoft a anulat viitorul si a declarat inceputul Renasterii C++. C++/CLI nu mai e bun, aplicatiile se vor scrie de acum incolo nativ, in C++. Nu mai poti sa deschizi o pagina de MSDN fara sa ti se spuna asta. Totusi, cind te uiti prin exemplele de cod, numai C++ nu vezi. De fapt este C++/CX, o noua muie data de Microsoft limbajului. Dar sa vedeti, de data asta nu e ca data trecuta. Nu, nu, nu, asta chiar e viitorul, juram pe rosu. Ce, am mai zis asta? De ce sa privim in trecut, cind avem atita viitor de construit? Voi investiti in scris cod C++/CX si faceti-va aplicatiile sa depinda de el, ca noi sigur nu ne razgindim CEL PUTIN un an de acum incolo. CEL PUTIN!

Pentru a completa jignirea, evanghelistii o tot baga p-aia cu “at the interface” sau “at the border”. Aparent, C++/CX trebuie folosit doar cind vrei sa vorbesti cu OS-ul, si poate fi izolat acolo. Intre 99% si 99.9999% din aplicatie (in functie de evanghelistul cu care vorbesti) poate fi scrisa in C++ normal, si doar foarte, foarte rar vei recurge la un virf de /CX, drept condiment. In realitate, se vor scurge tipuri gen String din C++/CX in restul aplicatiei, sau vei muri de plictiseala facind conversii peste tot. De asemenea, e posibil sa constati ca logica de UI reprezinta, totusi, un pic mai mult de 1% din codul aplicatiei. Aceste lucruri nu-i preocupa pe evanghelisti, pentru ca ei nu scriu cod si probabil nici n-au scris vreodata.

Muie Digital Video

Compresia video nu-i un subiect accesibil minerilor. Conceptual e o chestie simpla, dar in practica sint miliarde de detalii, scenarii, profile si alte mui, astfel incit dureaza ani intregi sa scrii un codec modern. Asta este, evident, o mare timpenie.

Minerii sint perseverenti. Daca nu-i lasi sa scrie codecuri, se vor apuca sa faca containere. In fiecare zi se gaseste cite un bou sa remarce ca toate containerele sint de cacat (ceea ce e adevarat) si sa-si faca propriul container, convins ca va rezolva toate problemele (ceea ce e jenant). Unii din astia capata avint si sustinere, si astfel apar chestii ca MKV.

Rezultatul este ca n-ai nici o sansa sa faci un program de cintat sau procesat video. Inainte de a putea sa decodezi primul frame, trebuie sa ajungi la el, desfacind containere care mai de care mai ridicole, produse de programe imbecile scrise de oameni cu interpretari foarte liberale ale standardelor si specificatiilor. Daca totusi reusesti sa ajungi la frame-uri, problema se repeta, doar ca sint si mai multe variabile si e infinit mai mult loc pentru interpretari, bug-uri si alte inovatii. Sigur, poti incerca sa folosesti o biblioteca, cum ziceam mai sus ca au facut Google, dar nu faci decit sa schimbi un cosmar cu altul.

Uneori, printre aceste cacaturi digitale se mai strecoara cite o relicva analogica, gen frame rate-ul de 29.(970029) din NTSC sau codurile de Widescreen Signaling. Nu v-as dori vreodata sa ajungeti sa cititi specificatii scrise de oameni crescuti printre osciloscoape si condensatori.

Muie C++

Anul asta a fost definitivat in sfirsit noul standard C++, prilej de mare bucurie pentru unele paturi sociale care nu se descurcau prea bine nici cu vechea forma a limbajului, dar care vor putea propune acum inlocuirea enum-urilor si cu lambda-uri, nu doar cu vectori si structuri. Cu tot efortul, limbajul tot nu are un ABI si tipurile din STL tot nu pot fi folosite intr-un lib sau intr-o interfata. E induiosator cum se lauda Bjarne ca C++ este un limbaj excelent pentru construit biblioteci, dar eu cred ca e putin penibil ca nu poti distribui bibliotecile alea in forma binara. Uneori am impresia ca lumea e formata doar din freetarzi si ca e un grav faux pas sa afirmi ca vrei sa cistigi bani programind.

Din cauza ca nu exista ABI, exista COM. Din cauza ca COM este oribil si greoi, se nasc jeguri ca C++/CX.

Muie 2011

Tendintele continua: e din ce in ce mai greu sa programezi ceva, pentru ca OS-urile, bibliotecile, IDE-urile si limbajele ti se opun mai indirjit ca niciodata. De aceea, 2011 merita multa muie.

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Teorema stergerii cu rest

Posted in Codare cu premeditare, Slagare internationale on April 13th, 2011 by Mihnea

Am stabilit deja ca lista inlantuita e un subiect delicat. Este timpul sa aratam ca nu doar Ovidiu “MVP” Cucu are probleme cu dinsa, ci si aia carora el le pupa bombeurile au mici dificultati in intelegerea acestei structuri de date fenomenal de complicate. Sa urmarim pentru inceput un scurt material motivational in care se incearca stergerea unei configuratii dintr-un proiect in Visual Studio 2008 (nu stiu de ce se misca in reluare, muie youtube sau muie ffdshow):

Asta e, nu s-a sters. Lucrurile devin insa cu 57% mai interesante daca incercam sa stergem mai multe configuratii deodata:

Acum s-a reusit stergerea, dar ar fi fost un pic mai bine daca ar fi sters ce i-am zis sa stearga, nu ce doream sa pastram (de asemenea gasesc interesant cum in dropdown a ramas selectat “Debug2011”, desi cind il deschizi nu e acolo). Care sa fie explicatia?

Pai e destul de simplu, de fapt. Proiectul are doua configuratii care se cheama Debug5, doua Debug6 si asa mai departe, cite una pentru fiecare platforma (Win32 si x64). Acest lucru se poate observa cu ochiul liber in vcproj, unde nu exista Debug5, ci Debug5|Win32 si Debug5|x64. Mai departe in arhitectura lui VS, o configuratie trebuie sa existe in toate platformele – nu poti, de exemplu, sa ai Debug5 doar in Win32. Orice programator care a folosit vreodata platforme multiple in VC stie asta. Indianul care a implementat stergerea nu stie. Cind apesi pe “Remove”, el cauta prima configuratie care se cheama “Debug5” si o rade. In felul asta se sterge doar aia de Win32, dar cind deschide din nou dropdown-ul, o gaseste p-aia de x64 si o afiseaza acolo, iar acum proiectul e intr-o stare invalida, cu o configuratie care nu exista in toate platformele. Workaround-ul este sa stergi o configuratie, sa inchizi dialogul de edit, sa-l deschizi din nou si s-o stergi inca o data. In felul asta se sterge si Debug5|x64, si proiectul e utilizabil din nou.

Daca te aventurezi sa stergi mai multe configuratii de-odata, ca in al doilea filmulet, se evidentiaza o noua latura a retardarii indiene, aceasta ruda karmica a retardarii ardelene. Boul sterge configuratiile dupa index, nu dupa nume. Daca stersul propriu-zis i-ar fi mers, asta n-ar fi fost o problema. Din pacate insa, deoarece configuratia ramine acolo cind se manifesta prima parte a incompetentei, se fut maparile intre indecsi si nume, asa ca atunci cind dai sa stergi Debug6, se sterge de fapt altceva (jumate de altceva, mai exact). Mai departe retardarea 1 se compune cu retardarea 2 intr-un fel sublim, astfel incit tu dai sa stergi 6 din cele 8 configuratii, dar de fapt se sterg doar 3, printre care si singurele doua pe care vroiai de fapt sa le pastrezi.

VC are acest bug de la 2005, de cind a fost introdus noul configuration manager, cu platforme si cacat. De atunci au iesit 2005 SP1, 2008, 2008 SP1 plus o intreaga pleiada de hotfix-uri, dar nimeni nu s-a ostenit sa invete cum functioneaza de fapt configuratiile si cum se cauta intr-o lista. Bug-ul s-a rezolvat in sfirsit in 2010, pacat ca ala e inutilizabil gratie rescrierii editorului in dotniet (plus alte “goodies”, gen gunoiul ala de MSBuild).

Sa trecem acum in tabara adversa. Aparent exista o corelatie intre retardare si softurile de instalat alte softuri. Cel mai idiot lucru scos vreodata de Microsoft este MSI (chiar luind in considerare Songsmith si reclama pentru el). Cel mai idiot lucru scos de Apple este PackageMaker, echivalentul hipsteristic al lui MSI. Iata ce face PackageMaker cind vrei sa stergi un target din installer:

Pentru asta n-am o explicatie, caci nu inteleg cum functioneaza mintea oamenilor care programeaza pentru Apple. Cert e ca atunci cind stergi ceva, reuseste sa amestece restul target-urilor si chiar sa lase un fisier orfan, atasindu-l de root-ul proiectului. As dori sa mentionez ca in mod normal n-ai cum sa atasezi fisiere direct acolo, folosind UI-ul lui.

Workaround-ul este sa editezi proiectul de mina, caci este tinut in XML. In XML-uri, mai exact. Cite 2 XML-uri pentru fiecare target, plus un XML mare, to rule them all (in speta, 71 de fisiere in proiectul din film). Si aceste XML-uri sint scrise pe o singura linie, cum mentionam in post-ul despre XCode. Si numele lor conteaza, fiind prefixate cu un numar. Si alea in care zici ca vrei sa instaleze tot ce-i intr-un director contin si numele fisierelor din directorul ala, la momentul la care ai facut proiectul. Care nu folosesc la nimic, pentru ca daca adaugi un nou fisier intre timp, se va copia, asa cum iti doresti, dar nu va fi trecut in XML. Si asa mai departe, in pula mea.

Ca sa fiu perfect obiectiv ar trebui sa expun si o muie dintr-un IDE de Linux. Gluma asta se scrie singura, va las pe voi sa va imaginati ce vreti.

Oricum, ce vroiam sa spun e ca le doresc epidermoliza buloasa alora care-s responsabili de chestiile astea. Sau munca silnica pe viata in mina cu Silviu Ardelean ca team leader.

Update: am elucidat si misterul PackageMaker. Si aici retardarea este usor de inteles: gunoiul are un index.xml in care, odata ce-l formatam sa nu mai fie tot pe o singura linie, putem vedea chestii de genul:

<choice title="8.5 plug-in" id="choice210">
	<pkgref id="com.nextlimit.realflowPluginForMaya.realflow.pkg"/>
</choice>
<choice title="2008 plug-in" id="choice211">
	<pkgref id="com.nextlimit.realflowPluginForMaya.realflow-1.pkg"/>
</choice>
<choice title="2009 plug-in" id="choice212">
	<pkgref id="com.nextlimit.realflowPluginForMaya.realflow-2.pkg"/>
</choice>

Mai jos in fisier scrie si:

<item type="file">01realflow.xml</item>
<item type="file">02realflow.xml</item>
<item type="file">03realflow.xml</item>

Observam deja un design fabulos, caci corespondenta dintre “choice-urile” alea si fisierele in care se spune ce contin se face pe baza ordinii. Nu s-a putut pune nodul ala de item sub nodul de choice, sau ceva. Mai departe, daca privim in 01realflow.xml, vedem ca e scris package name ala, ba chiar are si un UUID dupa care ar putea fi identificat:

<pkgref spec="1.12" uuid="A23E47A9-3AB3-4619-847F-2104601981F9">
	<config>
		<identifier>com.nextlimit.realflowPluginForMaya.realflow.pkg</identifier>

Atingerea de geniu este ca muistul tine package name-urile alea acolo doar de decor. De fapt el se asteapta ca in primul fisier sa fie definit intotdeauna pachetul “com.nextlimit.realflowPluginForMaya.realflow.pkg”, in al doilea sa fie ala cu -1 in coada, in al treilea ala cu -2 etc. Nu conteaza ce scrie de fapt in fisier, iar UUID-ul ala nu e folosit la nimic.

Deci ce se intimpla cind dai click dreapta remove? Pai simplu, indianul care a implementat functia de sters nu stie ca numele sint hardcodate. El sterge nodul din XML, sperind ca potriveala se va face dupa nume. Din cauza ca se face dupa ordine, totul aluneca cu o pozitie in jos, deci pachetul de 2009 ajunge in choice-ul de 2008, ala de 2010 in choice-ul de 2009 etc. Primul pachet ramine orfan, iar ultimul choice ramine gol.

Solutia e sa stergi de mina XML-urile corespunzatoare target-urilor de care vrei sa scapi, dupa care sa iei la rind toate XML-urile ramase si sa cirpesti package name-urile alea, ca sa fie consecutive. Apropo, nu eu am dat numele alea care-s toate la fel, sint generate de el pe baza numelor fisierelor din target-uri, iar daca le schimbi se fute.

Uimitor. Fabulos. Nici la scoala ajutatoare nu vezi asemenea “design”. Ala care a facut cacatul asta n-a inteles nimic din programare.

Cum ziceam, epidermoliza buloasa.

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

ZĂ Lolffice 2010!

Posted in Premiul n00bel, Stand-up philosophy on November 7th, 2010 by jos8cal

Sint convins ca motivul pentru care domnul Tatomir a fost data afara s-a carat din fruntea Microsoft Romania este de fapt asta!

Office 2010 s-a lansat si in Romania. Fundatia conceptuala a campaniei este articolul hotarit “the”, cel care face diferenta intre general si particular, intre Programator si Silviu Ardelean. Numai ca niciunul dintre cei listati acolo ca fiind imaginea diversilor functionari nu pare a fi vreo personalitate romanesca, cineva care sa fie un ZĂ Cineva. Ei sint doar ZĂ Nimeni, niste nimeni caucazieni cu dinti albi gasiti probabil cu google images. Aici este punctul in care campania a gresit fundamental (ἐκλογή). Bine, ar mai fi si faptul ca daca dai click pe una din poze si inchizi cu X dreapta sus, a doua oara cind dai click pe cineva, dispar toate pozele. Detalii …

Cu poza de mai sus incerc sa aduc lansarea Office-ului in Romania la nivelul dorit de conceptul campaniei “the” office. Il voi numi Lolffice 2010 pentru Romania.

Un alt motiv pentru care campania este una neobisnuit de proasta ar fi manifestul, ZĂ Mein Kampf-ul celor care merg la slujba direct din circiuma:

ZĂ este un articol hotărât. Silaba care face diferența între ce e remarcabil și “restul”

Doar ca in cazul asta voi ati pus poze cu resturi pe post de remarcabila Magda Catone. Pina si Dero s-a prins ca Romanul Recent doreste sa se gindeasca la dinsa cind isi spala chilotii. N-am luptat noi acum 20 de ani ca mai apoi sa ne identificam cu necunoscuti de pe google images. Ei dracia dracului!

De la ZĂ shaorma pentru care traversezi jumătate de oraș la 3 dimineața, până la ZĂ bicicletă, în orice domeniu poți găsi acel lucru desăvârșit.

Sa-ti spun un secret: cei care viseaza la 3 dimineata la lucrul desavirsit numit ZĂ Shaorma sint cei care cauta potol dupa ce au rupt mesele prin circiumi toata noaptea. Pe asta cu bicicleta n-am prins-o, dar probabil e unul din textele pe care le produci la primele ore ale diminetii la birou, dupa o noapte in care ai traversat orasul in cautarea desavirsirii.

ZĂ comedie romantică îi face și pe cei mai înrăiți microbiști să schimbe postul în minutul 25 al primei reprize.

Oh Da! Tu stii ca microbist inseamna deja unul dus cu capul pentru fotbal, nu? Daca mai adaugi si “inrait” acolo automat i-ai conferit o sensibilitate cehoviana, iar mina lui se va muta de pe pet-ul de Skol direct pe telecomanda.

Pentru că un lucru cu adevărat ZĂ îți schimbă perspectiva, reinventează standardele și aruncă direct la coș tot ce e mediocru și irelevant

A se vedea cazul Tatomir.

E timpul să eliminăm din vocabular expresia “merge și așa” pentru bucuria pe care numai un lucru ZĂ, ne-o poate oferi.

Ironic. “Merge si asa” ar fi fost mai potrivit ca nume al campaniei, pentru ca asta a iesit de fapt!

Bucuria pe care Lucrul “ZĂ” ar fi trebuit sa mi-o dea, mi-a fost rapita in totalitate de acei indivizi necunoscuti din poze cu textele lor despre cum investitorul duce gemul la bunica peste ocean. Srsly! Imi ramine doar sa-mi imaginez bucuria de a-i vedea pe Fizz, Nikita si profa de sex folosind Lolffice 2010.

As fi deraiat de fericire sa o vad pe Naomi aratind poze cu ea batuta dar folosind PowerPoint in direct la OTV. Sau pe Fizz cum isi numara banii folosind Excelul pentru calcul tabelar. Sau pe Profa de Sex folosind Outlook Express pentru a-l convinge pe Silviu Ardelean ca laba este arta. Sau pe Silviu Ardelean folosind Word ca sa scrie “products requirements documents“.

Srsly guys, ZĂ fuck!

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,