Programul FUL. Balada epica in versuri.

Posted in Codare cu premeditare, Premiul n00bel, Stand-up philosophy on September 13th, 2010 by jos8cal

Probabil cu totii am fost traumatizati cindva pe parcursul vietii. Eu stiu un caz concret cu un hunedorean. Provocarea de a se fi nascut in Hunedoara s-a materializat intr-un blog in care el explica la pertu despre Basescu, demagogie, lehamite, incredibil, prost gust, atitudine, lipsa respect, teape, realitate si tristete. Incordarea maxima dintre el si realitate se poate vedea chiar din titlul blogului unde forta si maturitatea gindirii l-au proiectat sa traiasca prin Romania nu in Romania.

Intr-un alt registru traumatic se afla Fulga Marian. Acest personaj epic* s-a hotarit sa faca un program cu care sa rezolve probleme la orice nivel imaginabil sau inimaginabil, dupa caz. Cu aceasta mutare doreste rezolvarea ecuatiei Utilizator-Programator-Limbaj de programare-Produs prin eliminarea definitiva a programatorului. Rezultatul final va fi: Utilizatorul de FUL-Propriul produs. Practic el doreste sa faca un program cu care toate lumea va putea face orice si asta fara interventia vreunui programator pe viitor.

Dar sa-i dam cuvintul:

Nici simplu nici usor nici imposibil FUL nu este numai o idee elitist intelectuala. FUL este o realitate palpabila concreta materializata intr-un material cu toate cele 80 de notiuni operante ale sale, multe dintre ele de o simplitate totala si de o accesibilitate uluitoare chiar si pentru copii.

Si ca tot veni vorba de fail (ca sa nu zicem FUL):

In alti termeni FUL este un MEDIU DE CONFIGURARE ( ca sa nu zicem de programare) care da posibilitatea utilizatorului sa CONFIGUREZE (ca sa nu zicem programeze) propriul program FOLOSIND O SINGURA MACHETA UNIVERSALA DE CONFUGURARE (ca sa nu zicem de programare)

Sufletul sau tinde dupa libertatea pustnicului hitru care s-a decis sa invinga prin a sta cu spatele si a minca de pe jos:

Totul se face citind si scriind, ce scriem aia apare, ce scriem aia ramine. Decizia , conceptia, realizarea ne apartine si o materializam exact cum o gindim noi insine cu propria noastra minte – nu a altcuiva- Nu mai depindem de de nimeni .

Iata si motivele pentru care FUL trebuie sa existe:

  • FUL – Programarea accesibila oricui ( cu ceva minte )
  • FUL – Programezi de cind inveti sa citesti si sa scrii
  • FUL – Circa 80 de notiuni CONCRETE (fata de sute ABSTRACTE din limbajele de programare).
  • FUL – Rezolva probleme la orice nivel imaginabil
  • FUL – Exista matematic si logic reprezentat grafic explicit pe 4 pagini scrise.

si motivele pentru care programatorii nu trebuie sa priveasca cu ochi hunedoreni demersul sau demiurgic:

  • FUL – Nu exista ca soft si trebuie facut de programator
  • FUL – Elimina programatorul.
  • FUL – Adus la perfectiune si ajuns la utilizatori scoate de pe piata prin suficienta propriul producator.
  • FUL – Va fi realizat

(*)

Am folosit cuvintul epic cu scopul de a demonstra ca programul FUL face parte dintr-o trauma a copilariei mele si anume opera epica in versuri cu rima alba. Pentru demonstratie am sa folosesc metoda analogiei cu o alta opera epica in versuri si de sorginte anonima: Toma Alimos. Ca si cadru de sustinere pentru demersul meu ma voi folosi de o deja existenta demostratie. De asemenea voi imprumuta limba si obiceiurile demonstrandului, deoarece dupa cum veti vedea, poseda o tulburatoare capacitate de a templetiza epicul ca specie literara. Asadar sa trecem la copy/paste din demonstratie:

Programul “FULL” este o creatie epica in versuri, o balada populara pentru ca prezinta momente importante din viata unui personaj inzestrat cu calitati deosebite, elementele reale impletindu-se cu cele fabuloase. Titlul programului reprezinta numele personajului principal (FUL de la Fulga Marian).

Poetul anonim evoca haiducia ca forma a luptei sociale, alegand episoade semnificative din viata unui programator (MFCist in cazul nostru).

In expozitiune, se prezinta locul actiunii, un forum de programare si limbajele cu care va fi executat macelul: “.NET(C#, VB.Net…)”, si personajele baladei: Programatorul (Ovidiu Cucu ca si bidder in josul paginii)  si Fulga Marian Manea.

Prin descrierea din cadrul expozitiunii se realizeaza o sinteza a peisajului IT romanesc: ideologia naiva de tip Scoala Ardeleana, aberatii a la SuperDarie si 30 de minute de tortura cu Ovidiu Cucu. In acest cadru natural, specific romanesc, Ovidiu Cucu zaboveste impreuna cu codul sau. Se odihneste si se ospateaza. El este singuratic, ducandu-si viata in singuratatea biroului, si de aceea, nici armele, nici codul nu pot suplini tovarasia omului. Gandurile si sentimentele lui se indreapta asupra codului cu care se simte infratit: “inchinari-oi codului, int-ilor si float-ilor…“. Ovidiu, personificat fiind, simte apropierea primejdiei, se infioara, , codul necheza, iar armele ies din teci. Incordarea creste cand apare Fulga Marian zis si Manea. Naratiunea este intrerupta aici de descrierea insusirilor fizice ale celor doi, descriere care prezinta in antiteza portretul lor fizic.

In intriga, dialogul dezvaluie motivele supararii lui Fulga Manea: faptul ca i-a inselat asteptarile, i-a tulburat gindurile, depinde de el, si pretinde “codul vama”.

Ovidiu Cucu, demn si cu simtul raspunderii va da seama pentru faptele sale, dar il roaga sa nu fie acesta un motiv de dusmanie intre ei.

In desfasurarea actiunii, sunt urmarite cu ajutorul naratiunii si al descrierii, atitudinile si reactiile opuse ale celor doua persoane si apoi injunghierea miseleasca a lui Ovidiu Cucu, programatorul.

Poetul anonim povesteste cum Ovidiu, cu inima deschisa, intinde boierului codul si banul, indemnandu-l sa se cinsteasca, sa lepede mania, si sa-I vorbeasca ca unui frate. Viclean si las, Fulga Manea i-a cu mana stanga codul, iar cu dreapta il injunghie miseleste, apoi fuge ca un las. Prin repetitia verbului “a fugi” si prin versul “Nu mai depindem de de nimeni” poetul anonim isi exprima dispretul pentru lipsa de demnitate a lui Fulga Manea.

Ovidiu nu-si pierde cumpatul intr-un moment atat de greu pentru el, si nu se lasa invins de durere. Astfel, il atentioneaza pe Fulga Manea ca trebuie sa raspunda pentru fapta sa, apoi isi aduna ultimele puteri si pune un bid de 29 de milioane de lei.

Incepand cu acest episod, balada capata un caracter dramatic si fantastic. De domeniul fabulosului este si felul in care programatorul isi strange mijlocelul cu braul si vorbeste codului cu caldura, ca unui frate. El ii cere sa ii fie de ajutor in acest ceas de cumpana cum I-a fost si in tinerete, sa-l poata pedepsi pe Fulga Manea pentru lasitatea lui. Un alt element fantastic este personificarea codului, care ii asculta dorinta si zboara ca vantul, ajungand dusmanul intr-o clipa: “lasa mouse-ul, sai pe mine, \ si de IDE te tine, \ ca s-arat la batranete, \ ce-am platit la tinerete!”

Printr-un pasaj narativ, poetul anonim surprinde incordarea maxima dintre a conflictului dintre cei doi, cand Programatorul Cucu isi rapune vrajmasul cerindu-i o suma imensa pentru realizarea programului. Acest moment constituie punctul culminant al baladei. Verbul “trimite-mi” sugereaza repeziciunea cu care Ovidiu Cucu l-a pedepsit pe dusman.

Deznodamantul baladei este pe masura faptelor deosebite narate in desfasurarea actiunii baladei. Continuand naratiunea, autoul prezinta fiorii mortii care-l cuprind pe Ovidiu Cucu: “foicica micsunea, \ vreme multa nu trecea \ si pe Cucu-l ajungea \ MFC-ul, moartea grea”.

Monologul lui Cucu exprima dragostea si recunostinta pentru codul care l-a ajutat: “d-alelei , codutule, \ d-alelei dragutule, \ ce-am gandit \ am izbandit, \ vremea MVP-a sosit”.

Eroul ii incredinteaza codului ultimele sale dorinte printr-un adevarat testament spiritual: el ii cere codului sa fie ingropat in mijlocul proiectului, si sa-I puna la cap floare de bujor iar la picioare busuioc, considerand ca acestea sunt un element de legatura intre el si iubitul lui MFC. Desprinde de-aici, ca si din intreaga balada, sentimentul comuniunii depline a omului cu natura sa de epic. El doreste sa fie inmormantat in mijlocul codului, ca sa se simta aproape de fiintele drage: codul si expertii, si spune acela ce-i va pune fraiele codului va continua lupta impotriva nedreptatii, pe care a dus-o si el pe codexpert.ro.

Natura participa la trasaturile sufletesti ale lui Ovidiu Cucu: incearca sa-i aline suferinta, si-l plange atunci cand trece in lumea umbrelor: “codul se cutremura, \ STL se cletina

Credincios stapanului, codul ii sapa groapa in mijlocul projectului in care el a trait bucuria vietii, ii asterne fanisor in mormant, ii sadeste floati, apoi pleaca in codru la noul sau stapan, “fratior de vitejie, tovaras de MFCie”. Durerea sfasietoare a codului la pierderea stapanului, se deduce din folosirea verbelor la imperfect: coda, se exprima, rezolva quiz-uri…

Prin expresivitatea orala, realizata printr-o multitudine de interjectii, substantive in vocativ, formulele de adresare a personajelor baladei populare FUL, demonstreaza ca literatura, in general literatura populara constituie o forma superioara , forma artistica a comunicarii.

QED (Pentru Marius Bancila: inseamna quod erat demonstrandum).

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sa nu-ti faci array cioplit

Posted in Codare cu premeditare on August 5th, 2010 by Mihnea

Deci imi scapa ceva, deci. Deci a facut colegu’ bascalie de Silviu “Traffic Sign Recognition” Ardelean, da’ se pare ca de fapt Silviu chiar avea dreptate propovaduind lumii tehnologia pe care tocmai o inventase. Deci sa va explic.

MVP Marius Bancila, care parea cel mai breaz dintre codexperti, a pus pe blogul dinsului o aplicatie pentru torturat oamenii cu dicromatism. Implementarea acestei aplicatii presupunea manipularea unui array bidimensional. Privind in sursele puse la dispozitie cu generozitate, observam urmatoarea abominatie:

int** m_pCells;
void Create()
{
   m_pCells = new int*[m_nSize];
   for(int i = 0; i< m_nSize; ++i)
      m_pCells[i] = new int[m_nSize];
}

Acu’ vreo doua zile imi zicea un prieten de un program scris de fizicieni care aproape si-a dublat footprintu’ cind a fost mutat pe 64 de biti din cauza ca autorii aveau genul asta de relatie contra naturii cu array-urile de pointeri. Azi vad ca problema nu e rezervata exclusiv refugiatilor din Fortran si juniorilor care aloca vertecsi cu new float[3], ci isi intinde tentaculele pina la virfurile comunitatilor de experti in C++ (auto-proclamate, ce-i drept). Acum nu ca in cazul de fata ar conta overhead-ul sau muile murmurate in barba de procesor la vederea festivalului de pointer chasing, da’ chiar imi scapa de ce ai scrie atita cod in plus, ca la sfirsit sa mearga si prost.

Avind in vedere ca tehnologia aia de tinut array-uri multidimensionale in vectori nu este atit de cunoscuta pe cit credeam, zic ca merita un loc in panoplia evidentului, adica sa fie transformata intr-un “design pattern” d-ala. Sa stea acolo la loc de cinste cu variabila globala, instructiunea switch si alte astfel de geme indispensabile inginerilor de pe tot globu’ de pamint. Ce zici bre Silviule, te bagi sa-i dai un nume in engleza?

Si daca tot am ajuns la subiectul patterns si best practices, sa observam si aceasta tehnica de programare defensiva:

CBrush* CColorMap::GetBrush(int key) const
{
   if(key < 0 || key > (int)m_brushes.size())
      throw std::exception("Invalid color key", key);

   return m_brushes[key];
}

Pe linga abila inlocuire a lui assert() cu throw, codul de mai sus demonstreaza si abila utilizare a unui constructor non-standard pentru std::exception care nu face tocmai ce se asteapta Marius sa faca. Din nefericire autorul nu s-a sinchisit sa stea si la primire, deci problema nu apuca sa se si manifeste, iar codul e chiar mai eficient in varianta asta obfuscata. Se pare ca pina la urma puroiul ala de Coelho avea dreptate.

Tags: , , , , , , , , , , , , ,