Astazi va supunem atentiei un instantaneu surprins in birourile Bitdefender Timisoara inainte de pasul cel mare facut in primavara de catre cel mai miner dintre paminteni. Observam cum primele doua volume din ópusul lui Knuth formeaza un fundament solid pentru demersul creator al lui Silviu. Monitorul s-ar prabusi pur si simplu sub greutatea atitudinilor si descoperirilor cioplite in el daca ar fi sprijinit pe un postament mai putin monumental. Volumul 3, ala despre sortare si cautare este probabil folosit pe post de tirnacop pad.

PS: ortacul si-a actualizat in sfirsit linkedin-ul. Aparent a facut level up de la expert la “Advanced Software Developer”, fiind acum parte dintr-o echipa de servicii profesionale care ofera suporti pentru echipa de servicii profesionale:

Member of Professional Services team, a team that offers outsourcing supports for Ricoh Infoprint Professional Services team.

 

Share on Facebook

Viata e grea in Valea Jiului. Intre o descindere in abataj si o incursiune horticola la Bucuresti nu-ti ramine mult timp pentru dezvoltare personala. Daca vrei sa-ti cultivi o pasiune, cum ar fi pescuitul, trebuie sa renunti la unele chestii mai putin importante, cum ar fi scoala primara. Tragedia devine evidenta abia cind destinul te forteaza sa dai pestele din mina pe programarea de pe gard si cei din jurul tau descopera ca ai lipsit cind s-a predat impartirea cu rest sau formarea pluralului.

In post-ul despre atoi-ul ortacului va ziceam, printre altele, despre pasiunea lui Silviu Ardelean pentru modulo. Un cititor vigilent a remarcat insa ca nu era prima data cind fostul viitor pescar rescria regulile aritmeticii. Intr-un thread de pe vremea cind Gardianul Ovidiu nu gasise inca un pretext pentru a denunta unilateral dialogul dintre mine si experti povesteam cum aplica Peter principiile programarii defensive:

int& operator[](unsigned int index)
{
    index = index % count();
    return m_elements[index];
}

Ce a inteles minerul din asta:

Totusi… ma intreb daca el a facut vreodata debug pe acest cod. Sincer, ma cam indoiesc, pentru ca atunci, ar fi constatat ca tot timpul elementul ar fi fost valoarea returnata de count() [datorita faptului ca index era mai mic decat aceasta valoare] si in mod normal, ultimul index al lui m_elements ar fi fost count() – 1. Pracic, se accesa un index inexistent ( valoarea returnata de count() ). Sau?

Deci in 2009, pe cind era expert de 8 ani in C++ ([1]), Silviu credea ca restul impartirii lui 4 la 9 este 9. In lumina acestor fapte, ne intrebam ce a vrut de fapt sa faca cu % 10 ala in implementarea lui de atoi(). Sau la implinirea a 10 ani de experienta a descoperit cum functioneaza de fapt modulo si s-a decis sa-l foloseasca si unde nu face nimic, sau a vrut ca atoi-ul lui sa creada ca toate cifrele sint 10. Sau?

Putin mai incolo in thread, insusi Gardianul Ovidiu incearca sa domoleasca zelul cu care minerul explica principiile de convietuire armonioasa cu sizeof (operatorul care returneaza lungimea array-urilor dinamice, daca tineti minte). Ovidiu intinde urmatoarea nada:

size_t v = 0;
while(v < sizeof(v++))
{
    printf("%u", v);
}

Silviu, cu pedala mintii la podea, raspunde:

Fara a rula, iti zic sigur ca va crapa la printf(), chiar daca pasezi “%d” sau “%d”. printf()-ul are limitele sale, ptr. tipuri simple (int, float, char, etc).
Pune std::cout in loc de printf() si nu mai crapa. Chiar afiseaza ok valorile lui v.

Mare atentie, Silviu, ca si pamintul are limitele sale, ca si printf(), si s-ar putea ca intr-o zi sa se surpe pur si simplu sub tine.

In incheierea paginii aflam ce l-a determinat pe Silviu sa schimbe undita cu calculatorul personal:

Daca as lucra intr-un domeniu embeded unde trebuie sa ma supun unor legi mai stricte, atunci las si de la mine. Din fericire doar mi-a mirosit cu ce se mananca si e putin porbabil sa activez vreo data intr-un astfel de domeniu. Acum 2 ani o firma vroia sa ma atraga pe o pozitie de team leader exact pe ceva “embeded” si le-am multumit frumos. Prefer creeativitatea si complexitatea specifica aplicatiilor ptr. PC.

Eu sper ca de fapt aia vroiau sa-l atraga pe Silviu intr-un beci la marginea orasului unde sa-i arate tot felul de pozitii si obiecte emdeduibile in cur. Altfel vreau sa-i cunosc, in primul rind ca sa nu-mi iau vreodata cuptor cu microunde programat de ei si in al doilea rind ca sa le ofer gratuit un abonament gold la RSS-ul site-ului nostru.

Silviu, mopul e la tine. Speram sa nu te dezminti nici de data asta si sa stergi macar “mica scapare” cu operatorul %. Adevaratul test de creativitate va fi insa la aia cu siguranta craparii, ca pe-acolo nu prea vad cum ai putea spala rusinea fara ajutorul mentorului tau (“few cosmetics”, sau?). Sper ca vei opta pentru o explicatie tehnica, cu cuvintele tale, a modului in care functioneaza functiile variadice si mintea minerului. Asta m-ar bucura cu adevarat.

 

PS: Avind in vedere ca am ris deja de multiple ori de faptul ca multinationala emblematica nu te-a mai dorit asa de tare cum o doreai tu pe ea, poti sa-ti actualizezi linkedin-ul ala, ca nu mai ai ce secret sa tii. In plus, ne-au zis noii tai colegi ca se intreaba daca ti-e rusine cu alegerea facuta, de nu vrei sa o impartasesti public, tu care in rest esti un om asa de deschis.

Share on Facebook

Motto-ul site-ului scientia.ro este “Stiinta pe intelesul tuturor”. Pe bune, chiar al tuturor? Si al astora? Si al lui Silviu Ardelean? Din ce s-o fi tragind convingerea fondatorilor ca oricine poate intelege “stiinta” – sa fie noblete, naivitate sau comunism? Sa fie oare posibil sa prezinti “stiinta” asta (orice ar fi ea) intr-un asemenea mod incit s-o poata pricepe si cea mai intunecata minte de miner?

Din fericire putem gasi raspunsul negativ la aceasta ultima intrebare pe forumul cu care este inzestrat scientia.ro, unde care cei ce se simt in target – “tuturorii”, daca-mi permiteti – ne arata ce-au inteles si dau glas intrebarilor ce le framinta starea de veghe. Sa-i dam cuvintul lui Sorin_dan84:

Salut. Am vazut de curand o stire despre computere uriase care pot simula clima de pe pamant, si alte chiestii(chiar formarea unei galaxii)…ce spuneti in cati ani credeti ca se poate simul toata viata de pe pamant?     Si de aici ideea unor regizori de filme sf., gen Matrix.

Si daca ar fi creat un simulator al Terei, plecand de la tehnologia actuala(punand in acest simulator cam toate cunostintele stintifice actuale si apoi “furand” noi descoperiri stintifice de la simulator?…..sa zicem ca in simulator 1 an=cu o secunda la noi.
Ar fi un computer cat o metropola…un oras calculator?, daca nu pun in aplicare nanotehnologia.

In caz ca n-ati inteles pentru ca inca asteptati sa se inchida paranteza aia, propunerea lui Sorin este ca cercetatorii sa simuleze niste mini-cercetatori si doar sa se uite ce mini-cerceteaza aia. Eu imi permit sa-i propun o chestie si mai simpla, pe care am vazut-o intr-un film: pentru a obtine ORICE, te apuci si faci un robot care produce acel ORICE, dar de asemenea poate calatori inapoi in timp. Nici nu termini bine de gindit cu gindul la aceasta idee, ca robotul va si aparea linga tine cu obiectul dorit, ca doar te-ai gindit sa-l faci, deci l-ai facut, deci el s-a intors in timp la tine. Nici nu mai e nevoie sa-l faci.

Simtind ca a dat peste o idee de valoare, Sorin continua:

Astept pareri de la specialisti in domeniu….sau poate am dat o idee de proiect, care ar putea fi impartasit(japonezilor sau americanilor – ca la noi e criza ) pt. accelerarea stiitei ……Multumesc.

Cine se baga la implementarea proiectului? Oportunitatile ca asta nu cresc in copaci, o singura data in viata ai sansa sa-ti dea cineva o asemenea idee (daca o ai si p-aia). Ar fi pacat sa dati cu piciorul. Nu faceti ca florin_, care s-a impotmolit in calculele unor alti “specialisti”:

Acum vre-o multi ani in urma citisem undeva ca specialistii in domeniu au venit cu cea mai acurata prezicere a cite PC-uri de pe vremea aia (cam Pentium III la 0.5-1GHz) ar fi necesare sa faca toate operatiunile pe care le face creierul uman (toate functiile si cele constiente si cele inconstiente).

Ei bine cantitatea de PC-uri necesare ar fi  asa de mare ca nu ar fi  incaput in intreg universul vizibil de azi.

Ei bine, eu as propune pur si simplu sa simulam un univers mai mare, in care sa incapa toate PC-urile necesare pentru a simula universul nostru mai mic. Nu stiu daca propunerea mea e fezabila, caci nu ma pricep la calcul polinomial cu n arbitrar:

Explicatia lor tinea de faptul ca sinapsele si retelele neuronale pot executa calcul polinomial cu n arbitrar de mare in timp linear (cu alte cuvinte retelele neuronale ar putea rezolva probleme ce necesita xⁿ operatii intr-un timp proportional nu cu xⁿ ci cu x¹ (linear)).

Noroc ca a venit Dendros sa le deschida si mai mult orizonturile:

E doar o parere. Dar daca e adevarata afirmatia lui florin_, suntem departe de a atinge intregul potential al creierului sau poate nu-l vom atinge niciodata pe deplin, fiindca ar putea fi nelimitat, doar sa avem timp suficient.

Luati aminte, daca ai suficient timp, poti sa numeri pina la infinit si poti atinge limita potentialului nelimitat. Totusi trebuie sa recunoasteti ca omul are dreptate, participantii la discutie nu au prea multe sanse de a atinge vreodata pe deplin potentialul unui creier.

Subiectul neuronilor si al retelelor pe care acestia le formeaza apare frecvent in discutiile de pe scientia.ro. Este si normal, caci oamenii care fac diferenta nu se multumesc cu status quo-ul, ci incearca tot timpul sa obtina ceea ce n-au. tavy ne explica cum sta treaba cu translatoarele automate, aceste unelte ale diavolului ce-l sperie pe Silviu Ardelean:

Traducerile nu sunt chestiuni exacte, de multe ori sunt subiective și de multe ori nu se pot face sau dau aberații mari dacă sunt scoase din context. Din acest motiv, la traduceri se pretează mai bine rețelele neuronale în dezavantajul calculului algoritmic.

Stiu ca acum sinteti pe cale sa va inlocuiti toate calculele algoritmice cu retele neuronale, dar mai zaboviti oleaca. Inainte de a te arunca cu capul inainte in truda, e bine sa te intrebi daca meseria pe care incerci s-o practici chiar exista, asa cum face XploreDesign in thread-ul Meseria de programator – mit sau realitate:

Una dintre cele mai căutate profesii  este cea de programator. Sunt foarte multe motivele care te-ar putea determina să optezi pentru o asemenea opțiune, dar cel mai important, după părerea mea, este faptul că această profesie îți oferă o deschidere internațională

Ce coincidenta, si ing. Boata Cristian zice la fel.

Simpla cunoaștere a unui limbaj de programare, sau a unei tehnologii, nu iți poate asigura statutul de programator, mult dorit. E nevoie de mult mai mult. E nevoie de experiență, e nevoie de cunoașterea mai multor limbaje de programare sau de scripting, e nevoie de cunoașterea celor mai noi tehnologii precum și de un portofoliu consistent de lucrari care să te diferențieze de ceilalți concurenți și, un lucru foarte important, e nevoie de ”atitudine” ”pro-to-do”.

Atitudine? Protodo? Portofoliu de lucrari? Inseamna ca Silviu si-a asigurat “statutul de programator virgula mult dorit”. Unde mai pui ca are si inteligenta emotionala…

Afirmatiile provocatoare ale lui Xplorica au alimentat nesiguranta alle_csandr_ei, care n-a mai rezistat si a pus intrebarea ce statea pe buzele tuturor:

As avea si eu o intrebare cat de bine este sa fii programator? ???in comparatie cu alte meserii ma refer

Nici un post despre imbecilitate nu poate fi complet fara un citat din viorel2005, singurul om in viata a carui retardare iese in evidenta chiar si pe codexpert. Sa vedem ce are el de zis despre… pula mea, n-am inteles. Poate gasiti voi vreo legatura intre propozitiile din comunicarea sa, sau macar intre cuvintele din interiorul propozitiilor:

In prima versiune a cartii lui Charles Petzold de programare in Windows, era o propozitie despre niste “eroi necunoscuti” care au pus bazele sistemului Windows(chiar daca a fost inspirat de la Apple, totusi el este un succes comercial). Acum hardware-ul dicteaza totul si apoi software-ul. De aceea nu exista tablete Windows. Si atunci se ajunge intr-o directie managed. Legea lui Moore va limita puterea lui C++.

Cine sloboz e Moore asta, ca eu nu l-am votat?

LE: inca una repede, ca am dat de ea dupa ce am postat. Din putul gindirii numit wikipedia in romana aflam ce-i ala un “systems programmer”:

Programatorul de sistem este persoana care se ocupă de instalarea / generarea și întreținerea sistemului de operare furnizat de producătorul unui calculator pentru a-l adapta la cerințele utilizatorului. Sistemul de operare este frecvent distribuit pe un suport de date într-o formă standard, conținând un maxim de funcțiuni. Din această formă standard programatorul de sistem poate instala sau genera un sistem de operare concret, potrivit configurației hardware individuale și nevoilor utilizatorului.

Zic ca merita un loc caldut in panoplia esecurilor wikipedofile, linga articolul despre CoBra. Tu cind ti-ai generat ultima oara Windows-ul?

 

Share on Facebook

El este Marian Pop si este intr-o relatie stabila cu un Mac OS X de peste 6 ani. Cind intr-o relatie anii devin unitatea de masura a tolerantei, este evident ca secretia de feromoni a crescut proportional cu durata relatiei.

Unii dintre voi or sa spuna ca o relatie sta in picioare datorita fundamentului de cunostinte comune cu care ne-am impaunat reciproc de la primele intilniri. Ei bine, nu! Relatia daca ar fi sa o reprezentam 2D ar fi o linie pe orizontala, nu pe verticala, deoarece “fundamentul de cunostinte comune” se transforma in Obicei, iar acesta stim cu totii ca e neplacut iar neplacerea se reprezinta pe orizontala. Este o enumerare. De ce credeti ca puscariasii isi numara zilele tragind linii verticale, ca mai apoi sa le taie cu una orizontala? Pentru a exemplifica moartea sperantei si nasterea Obiceiului.

Bun. Acum ca avem clar stabilite bazele vietii in doi, sa trecem sa mulam aceasta schema metafizica pe viata familiei Marian Pop OS X.

Marian se considera un geek datorita pasiunii lui pentru computere dusa la limite extreme. Dupa cum vom vedea mai jos, computerul nu pare insa sa-si aduca aminte de unde-l stie pe Marian.

El s-a decis sa programeze in C/C++, PHP si MySQL, deci este evident ca are nevoie de un Mac, ca PC-ul e pentru jocuri. S-a oprit la primul bordel Apple si a platit pentru un Mac OS X, toate serviciile incluse. G4. MILF. XCode.

Dupa cum am vazut, daca vrei doar sex de la un Mac, vei avea parte de un gay porn numit XCode. Cind esti in schimb intr-o relatie cu Mac-ul, secretia mare de feromoni emisa de dinsul va face ca experienta cu XCode sa-ti para o sansa unica in viata.

Odata ajuns applosexual, Marian a inceput sa-si filmeze orgiile cu XXXCode si sa le puna online sub forma unui Decalog speram noi.

Primul Film. Introducere in C++.

Aici se poate observa cum folosirea cuvintelor “variabile” si “using namespace std” l-ar face pe orice incepator sa se urce pe pereti de placere, neintelegind nimic dar incercind sa simta apasarea tastelor care nu se apasa pe tastatura de Mac.

Al doilea film. Structuri conditionale in C

Vizibil stresat din cauza unui algoritm, Marian isi face totusi timp sa readuca in atentia publicului recurenta tema a variabilelor. Aflam astfel ca variabilele sint niste cutii in care stocam date. Acum mai ramine sa aflam ce sint alea date. Climaxul acestui film incepe la minutul 6, cind Pauza devine subiect principal pentru 35 de secunde. Mai aflam ca

for (int a=0; a>0; a++)

il incrementeaza pe a cu a.

Daca Gaddafi si-ar fi luat gindul pentru o secunda de la lumea modei si ar fi deschis XCode, ar fi propus (te pup Silviu) ca si Marian urmatoare alternativa la scris numere pe ecran:

int a;
cin >> a;
for (int i=a; i > 2; i++){
	cout << i;
	break;
}

sau

while (a == 2){
	cout << a;
	break;
}

Al treilea film. Functii in C++.

Sau cum sa nu faci cout << 40;

int fun(int n){
	n = n + 20;
	return n;
}

int main(){
	int n=20;
	int i;
	for (i=n; i>0; i++){
		cout << fun(i);
		break;
	}
	return 0;
}

Al patrulea film.

Aici aflam ca pointerii sint ca niste muschi si trebuie sa facem zilnic exercitii pentru a-i mentine in forma. Si aici Pauza primeste un rol in scena in care Marian cauta punctul si virgula pe tastatura lui Apple.
Mai aflam ca putem scrie cod oriunde vedem loc liber in pagina, asa ca pe ciorna, si mai tirziu il copiem unde trebuie. Cind te trece creativitatea trebuie sa ai un loc liber sa o depui in cel mai scurt timp.

Disclamer: Nu a fost ranita nici o masina in timpul efectuarii cercetarilor pentru acest material. In schimb se pare ca alti oameni au fost raniti in timpul orgiilor familiei Pop OS XXX.

PS. In caz ca doriti autografe, codexpert.ro il are invitat permanent in platou.

PS2. Si da, ca si pe Silviu Ardelean sistemul de invatamint romanesc l-a avut la cirma si pe Marian Pop.

Share on Facebook

Un cititor binevoitor ne-a semnalat ca referer.us e mai breaz decit anonym.to sau alte servicii similare si scoate de tot referrer-ul, asa ca am upgradat JS-ul care proceseaza link-urile spre abataj si ograda expertilor sa treaca pe la aia in caz ca nefericitul cititor nu foloseste Chrome. Cu ocazia asta m-am pus la curent cu haosul care domneste prin ce zic browserele la user agent si mi-am intarit convingerea ca web-ul trebuie sters si facut din nou.

Gardianul Ovidiu a simtit ca pozitia lui de postac al intrebarilor de interviu este amenintata de activitatea lui 0ptr si a trecut in modul smartass. Sintem convinsi ca daca chiar ar fi la un interviu si cineva l-ar pune sa implementeze atoi(), ar cere intii specificatiile complete ale functiei in 3 exemplare semnate si parafate de director si de ofiterul politic. Obisnuit din vechiul regim sa puna intrebari si sa raspunda singur la ele, el a declarat:

Cum gandesc? Gandesc pragmatic. Daca nici tu nu sti exact ce vrei, nu te astepta sa obtii de la mine exact ce vrei!

Sau, cum ar zice mai rimat protejatul sau, “noi muncim, noi nu gindim”. E demn de mentionat ca daca Ovidiu punea intrebarea si 0ptr facea pe desteptul, s-ar fi facut urgent apel la Pravila 0 si probabil la butonul de ban.

Si ca tot veni vorba de miner, iata ce a inteles el din faptul ca am facut misto de pChar += sizeof(char):

Atat amar sa fie… unii au fantezi si se gandesc sa migreze atoi() la wide-char… ca doar atoi() nu vine de la ASCII si de _wtoi() nu s-a auzit.

Lasind la o parte razboiul contra i-urilor pe care-l duc minerul si militianul pe codexpert, propun sa meditam cu totii 5 minute la uimitoarele capacitati de intelegere de care da dovada Silviu prin afirmatia asta. Srsly, the fuck.

Un prieten care a absolvit Bitdefender Bucuresti mi-a comunicat o veste soc: Silviu a parasit multinationala emblematica in decursul saptaminii ce a trecut. Aparent a gasit o firma unde departamentul de HR n-are acces la Google si a zis ca e o oportunitate pe care nu trebuie s-o rateze.

Share on Facebook

Zarva mare in comunitatea expertilor, caci 0ptr iar e pus pe sotii. Dupa ce s-a lamurit cu Regula 0 a codului portabil, a revenit cu o intrebare parca special facuta pentru a-l activa pe Silviu Virgula Ardelean: cum ati implementa atoi()?

Intrebarea asta e pentru miner ca un laser pointer pentru o pisica: irezistibila. Silviu traieste pentru momentele astea, cind cineva pune o intrebare banala si el crede ca stie raspunsul, pentru ca ii permit sa-si afirme si sa-si confirme statutul de connaisseur. Cu serotonina refulind prin nas si urechi, el a atins duios tastatura si a scris cuvintele ce-i sint atit de dragi: Eu propun urmatoarea implementare.

Propunerea nu dezamageste. Prin truda afunda, ortacul scoate din abataj o noua floare de mina desavirsita, un memento al zbuciumului ce-i cuprinde fiinta de fiecare data cind se vede pus in fata unei masini de scris automate. Dat fiind ca el n-are un compilator in cap, o sa fac eu pe compilatorul si voi incerca sa descifrez linie cu linie ce se petrece in mintea greu incercata a unui miner cu 9 ani de experienta in C++.

bool isNegative = (*pChar == '-') ? true : false;

Ostilitatile incep in forta. Silviu nu are incredere in compilatoare si alte “tool-uri automate”, asa ca foloseste operatorul ? pentru a converti true la true si false la false. Asta e doar pasul 1 din planul lui. Cind va implini 10 ani de experienta in C++, isi va autoimpune sa transeze definitiv problema bool-ului prin urmatoarele tipuri de constructii:

bool a = true ? true : false;
bool b = false ? true : false;
if( ((true == a ? true : false) || (false == b ? true : false)) ? true : false)
    a = b ? true : false;

Urmeaza o prima trecere prin string, cu scopul de a verifica daca instructiunile de branch ale procesorului functioneaza corect sub stres:

while (*pChar != '\0')
{
   if ((isNegative && length == 1 && (*pChar != '-') && (*pChar < '0' || *pChar > '9')) ||
      (length > 0 && (*pChar < '0' || *pChar > '9')))
         break;

   length++;
      pChar += sizeof(char);
}

If-ul asta e reprezentativ pentru miner. In opinia lui, “loop-ul ala e un ‘strlen()’ mai special”. Da, special ca aia care baga cubul in gaura rotunda. Pe Silviu nu l-a dus capul sa incrementeze pointerul ala nenorocit daca string-ul incepe cu minus, dar el e puternic, asa ca a impins cit a putut de tare cubul si pina la urma a intrat in gaura. De asemenea, observam citeva reguli de stil bine conturate: ultima linie din bucla se indenteaza suplimentar, si se pun paranteze doar in jurul expresiilor care implica operatorul !=. length == 1 nu are nevoie de paranteze, dar *pChar != ‘-’ are.

E important de observat si cum aduna Silviu sizeof(char) la pointer. Minerul a facut asta crezind ca e “best practice” sa fii explicit, ca nu stii cind treci la Unicode si trebuie sa aduni sizeof(wchar_t). Da, el habar n-are ce-i ala pointer arithmetic si chiar crede ca daca pChar era pointer la wchar_t, acolo trebuia sa adune mai mult de 1.

Ajungem, insa, la partea cu adevarat epica din cod, pe care o reproduc integral:

while (length > 0)
{
  decimal = 1;
  if (isNegative)
  {
     if (!isFirst)
     {
        length--;
        if (0 == length)
           break;
     }

     isFirst = true;
  }

  for (int i = 1; i < length; i++)
     decimal *= 10;

  ret_val +=   decimal * (int(*(pChar - length) - '0') % 10);
  length--;
}

Stiti cind ziceam ca ifdef-ul ala cu WIN32 e chintesenta incompetentei lui Silviu? Ei bine, bucla asta nu e la fel de concisa, dar tot e un imn al prostiei de o frumusete rar intilnita. Te astepti de la Silviu sa nu fie in stare sa faca atoi() intr-o singura trecere prin string, dar nici in cele mai umede vise nu speram sa ne ofere un asemenea festin al retardarii. Intii si intii, observam revenirea unui design pattern intilnit si in prima bucla: si asta verifica la fiecare iteratie daca a inceput. Ortacul nu e in stare sa scoata muia aia cu semnul in afara buclei, asa ca tot verifica daca bucla lui face ce fac buclele, si anume daca a reusit sa treaca la a doua iteratie.

Partea misto incepe insa dupa confirmarea abilitatii procesorului de a incrementa numere. Minerul a reusit sa faca atoi() in timp patratic. Dupa cum a mai demonstrat, el e un om simplu, deci prin definitie nu se preocupa de complexitate, dar ma surprinde iar in mod nespus de placut calculind exponentul ala in fiecare ciclu. Incercati sa va imaginati cum ar trebui sa decurga procesul deductiv prin care ajungi sa faci asa ceva. Eu n-am reusit. Voi va dati seama ca asta asa programeaza zilnic, la job? Si ca cineva ii da bani pentru ca sa scrie cod d-asta?

Ca sa incheie apoteotic, intii si-ntii mai arunca o sfidare in ochii compilatorului punind un cast explicit la int, spunindu-i parca “uite ba, iar fac eu treaba ta pentru tine”, dupa care baga un mod ca un chef care pune delicat cireasa in virful celui mai frumos tort pe care l-a facut pina acum. Pai de ce sa beneficieze doar partea booleana de verificari cu operatoru’ intrebare, si aia aritmetica nu? Ortacii programeaza defensiv, ca nu stii cind 9 se face brusc mai mare ca 10 si trebuie sa iei atitudine. De acum incolo, codul lui Silviu va fi de 3 ori mai sigur si mai conform cu standardele MISRA (despre care minerul a auzit linga automatul de cafea cind lucra la xerox la Siemens), caci aritmetica se va face in felul urmator:

pChar += sizeof(char) % 2;
int bytes = mb * (1024 % 1025);
int bits = bytes * (8 % 10);
int doi = 2 % 3;
int unu = 1 % doi;
for(int i = 0; i < size % (size + 1); ++i)

Ortacul si-a pregatit deja apararea: “nu are nimeni pretentia variantei perfecte”. Sa inceapa corecturile, deci.

LE: minerul a si dat prima replica: si-a editat al doilea post din thread si a scris ca patrujdoi sint eu, intr-o noua iesire de Poirot. Simt ca toata munca de reeducare pe care am dus-o aici tocmai s-a dus pe pula. A ajuns din nou sa creada ca eu sint jos8cal, 0ptr, patrujdoi si toti ceilalti care i-au aratat vreodata ca-i prost. Silviu se simte ca-n Matrix, el singur incojurat de o armata de eu. Pentru a doua oara intr-o singura zi s-a inundat de serotonina cind a putut face niste corecturi in codul lui patrujdoi, crezind ca ma corecteaza pe mine. Va dati seama ca a avut orgasm crezind ca m-a prins in sfirsit cu o greseala.

 

Share on Facebook

 

 

Share on Facebook

Asociatia pentru o lume mai buna a anuntat recent un master class la care pe post de Dumnezeu va fi un Dumnezeu care a pus umarul la inventarea cosorului pentru impletit cod. Educator si pedagog, el va fi pret de o saptamina ca un doctor care va sta la capatiiul arhitectului bolnav si va astepta pina acesta se va face bine, adica se va ridica pe picioarele lui!

Toti arhitectii vor merge acolo pentru reeducare! Adica sa invete o meserie din care sa se hraneasca pe sine si ulterior familiile lor. Cu ajutorul unui instrument ingenios, vor invata sa faca impreuna lucruri folositoare pentru oameni si pentru programatori in special. Caci meseria este bratara de aur! Si anume, vor invata sa impleteasca cod in general.

In ingeniozitatea lui, programatorul isi impleteste codul folosind briceagul, care ii permite mai apoi sa-si ievaluieze productivitatea la hectar de cod scris. Dar pentru asta, cineva s-a gindit cu capul lui sa vina in ajutorul programatorului si a inventat un instrument mai ingenios decit briceagul. Asa a aparut Cosorul.

Cosorul este format din doua parti: partea lemn-oasa si partea fer-oasa, iar pentru a invata sa-l minuiti corespunzator aveti nevoie de 2750 de euroi fara TVA. Spor la impletit!

Mai jos redam o bucata din editia precedenta a master class-ului care a avut loc la Slanic:

Share on Facebook

Am aflat de la Andrei Ignat ca Scott Hanselman a publicat o noua lista de intrebari de interviu pentru programatori. Cred ca Hanselman asta e un fel de Ovidiu Cucu international, ca vad ca tot publica liste d-astea. Ca orice programator care se respecta, si eu sint constient ca pot deveni somer peste noapte, deci fac eforturi mari sa ma tin la curent cu ultimele evolutii in domeniul intrebarilor de interviu. Atasez mai jos raspunsurile mele la intrebarile lui, pentru cei 3 cititori din totalul nostru de 5 care nu sint membri pe programare.org. Scuzati limba lu’ Shakespeares, am zis sa nu break character.

What is SOLID?

YABA.

Why are patterns important?

Patterns are important because people who cannot program must be able to project importance by wielding pompous words.

Who are the Gang of Four? Why should you care?

The Gang of Four, also known as The Alpha Wankers, are four non-programmers who understood what power words are and applied the concept to programming. I care because Aurelian Popa told me that today it is more important to be “social” than to know how to program, and using pretentious jargon like “singleton” instead of “global variable” is a guaranteed way of improving one’s social status. They are not to be confused with the Wang-Zhang-Jiang-Yao group, whose name they borrowed in a spectacularly ill-advised stab at self-irony.

Explain the concept of Separation of Concerns and it’s pros and cons.

Separation of Concerns means that when you concern yourself too much with design patterns, you can stop being concerned about grammar. No man can understand the singleton pattern AND remember the basic rules of languages with immensely complex grammars such as English, so once you embrace the teachings of the Gang of Four, grammar becomes Somebody Else’s Concern. The first sign of this transcendence is putting an apostrophe in the possessive pronoun “its”.

Discuss the concept of YAGNI and explain something you did recently that adhered to this practice.

YAGNI is something YAGN, as it’s related to XP.

Are you still writing code? Do you love it?

No, I’m too busy calling my global variables singletons and speaking at conferences about it.

What do you do to stay abreast of the latest technologies and tools?

Hahaha you said breast!

How do you react to people criticizing your code/documents?

I punch them, fire them and/or write inflammatory posts about them on forums or blogs.

Whose blogs or podcasts do you follow? Do you blog or podcast?

Are blogs and podcasts design patterns? Never heard of them. Anyway, I like the color fuchsia, I am an open-minded person focused on self-improvement and my hobbies include hiking, music, reading and taxidermy. I hope this helps you determine if I’m a good programmer or not.

What is the last programming book you read?

I only ever read one, “Design Patterns”. I memorized every word. I don’t need to know anything else.

What’s so great about <cool web technology of the day>?

<generic answer>

How can you stop your DBA from making off with a list of your users’ passwords?

I didn’t know such sexual deviationism is so common among DBAs and anyway, why is that my problem instead of HR’s? Oh wait, you said “making off”, not “making out”. My bad.

What do you do when you get stuck with a problem you can’t solve?

The Design Patterns book is a complete list of solutions which are just waiting for problems. Unenlightened people approach programming the wrong way: they see problems and look for solutions. I use the sure-fire method of picking solutions from The Book and inventing problems for them. That way, I’m never stuck. Any feature or system which cannot be implemented in this way is ill-defined and not worth my concern in the first place. See also the “Separation of Concern” principle.

What’s the difference between a web server, web farm and web garden?

Wait, what? Web garden?

When do you know your code is ready for production?

When I have at least 157 design patterns in it.

What’s YAGNI? Is this list of questions an example?

Didn’t you ask this already?

Noile mele cuvinte favorite: Information Expert (a nu se confunda cu Code Expert), Pure Fabrication, Protected Variations.

LE (adica Later Edit, Ovidiu): hahahaha am aflat ce-i ala web garden. Redefinirea cuvintelor limbii engleze, in pula mea.

LLE: GoF au incercat sa si cinte la un moment dat. Punk, pentru ca si la muzica se pricep la fel de bine ca la programare. Iata-i aici prezentind pattern-ul “Old Grey Whistle Test”:

Share on Facebook

Frunzaream recent revista celor de la codexpert.ro. Cum ce revista? Pai si-au lansat revista! E scrisa de un bot. In fine!

Evenimentul lansarii a fost unul sters, ca sa nu mai zic de lipsa totala a fundamentului ideologic. Dat fiind ca sintem familiari cu curentul codexpertian, ne-am zis sa incropim noi doua trei rinduri despre necesitatea si misiunea acestui ziar in lume, si nu numai. Asadar:

“Pentru noi, cei care am supravietuit prigoanei, raspunderea pentru idealurile miscarii codexpertiste este atit de mare incit de multe ori simtim ca este o povara care ne copleseste si, daca n-ar fi legatura tainica cu C++-ul, poate demult s-ar fi stins nadejdea in sufletele noastre.

Profesorii Ardelean, Cucu si Bancila ne-au invatat sa gindim. Dupa cum Capitanul Bjarne a despartit hotarele lumii vechi de lumea noua, cei trei au despartit lumea formelor sterpe de lumea cugetarii realiste.

Dar cugetatorii si-au sacrificat darul mintii pentru adincul omenesc.

De cind au luat la cunostinta de C++, limbaj atit de apropiat de conceptia lor de viata, nu s-au putut desparti de drumul lui. Si si-au inceput viata intr-o apoteoza de neinchipuita frumusete morala. Ziarul trebuie sa pastreze nealterat spiritul miscarii si sa-l exprime in linia de cugetare a celor trei.

Un ziar de lupta si de idei, dar fara verbalism si entuziasm usor!
Fiecare cuvint trebuie sa se nasca din adincurile sufletului si sa fie insotit de intreaga raspundere a celui care il scrie.

“Ziarul Codexpert” este o batalie si pornim la ea cu aceeasi incredere in Victorie!“

Acum ca avem si sprijinul ideologic, putem porni la drum sa ne scaldam printre titlurile care ne sint supuse atentiei in ziar.

Gasim o optimizare de quicksort. Gasim la autor si justificarea ideologica pentru batutul din taste:

“The idea for doing this is that instead of each new recursion copying the same code and using up more memory, it reuses the same code.”

Deja vu. Zbucium. Silviu Ardelean nu este un om, este o modalitate de a vedea lumea.

Ridicam bezmetici capul si privim codul in ochi. 10 numere sint torturate si fortate sa se alinieze de la mic la mare, in numele unei noi ideologii optime, acest pleonasm minier. Luam codul si-l virim sub nas, linie cu linie. Tragem incet si simtim cum ne ia cu ameteala. Trebuie sa gasim o modalitate de a salva numerele din mina ideologiei mirsave! Pregatim siringa pe care sta scris Array.sort() si batem incet vena. Milioane de numere ne trec prin fata ochilor. Eminescu. Truda. Pierdem vena. Intepam de 10 ori si ne intindem pe spate cu ochii tintiti la tavan. Senzatia de timp dispare. Ceasul numara de la kilometrul zero, over and over:

Optimized QuickSort: 00:00:01.2692034
Array sort: 00:00:01.1664805
Optimized QuickSort: 00:00:01.2490031
Array sort: 00:00:01.1632019
Optimized QuickSort: 00:00:01.2463744
Array sort: 00:00:01.1634480
Optimized QuickSort: 00:00:01.2695249
Array sort: 00:00:01.1568251
Optimized QuickSort: 00:00:01.2440373
Array sort: 00:00:01.2517662
Optimized QuickSort: 00:00:01.2694608
Array sort: 00:00:01.1581570
Optimized QuickSort: 00:00:01.2646042
Array sort: 00:00:01.1657108
Optimized QuickSort: 00:00:01.2499172
Array sort: 00:00:01.1557011
Optimized QuickSort: 00:00:01.2406120
Array sort: 00:00:01.1544470
Optimized QuickSort: 00:00:01.2434693
Array sort: 00:00:01.1576033

Share on Facebook