Scoala ardeleana de aritmetica

Posted in 112, Premiul n00bel on April 12th, 2011 by Mihnea

Viata e grea in Valea Jiului. Intre o descindere in abataj si o incursiune horticola la Bucuresti nu-ti ramine mult timp pentru dezvoltare personala. Daca vrei sa-ti cultivi o pasiune, cum ar fi pescuitul, trebuie sa renunti la unele chestii mai putin importante, cum ar fi scoala primara. Tragedia devine evidenta abia cind destinul te forteaza sa dai pestele din mina pe programarea de pe gard si cei din jurul tau descopera ca ai lipsit cind s-a predat impartirea cu rest sau formarea pluralului.

In post-ul despre atoi-ul ortacului va ziceam, printre altele, despre pasiunea lui Silviu Ardelean pentru modulo. Un cititor vigilent a remarcat insa ca nu era prima data cind fostul viitor pescar rescria regulile aritmeticii. Intr-un thread de pe vremea cind Gardianul Ovidiu nu gasise inca un pretext pentru a denunta unilateral dialogul dintre mine si experti povesteam cum aplica Peter principiile programarii defensive:

int& operator[](unsigned int index)
{
    index = index % count();
    return m_elements[index];
}

Ce a inteles minerul din asta:

Totusi… ma intreb daca el a facut vreodata debug pe acest cod. Sincer, ma cam indoiesc, pentru ca atunci, ar fi constatat ca tot timpul elementul ar fi fost valoarea returnata de count() [datorita faptului ca index era mai mic decat aceasta valoare] si in mod normal, ultimul index al lui m_elements ar fi fost count() – 1. Pracic, se accesa un index inexistent ( valoarea returnata de count() ). Sau?

Deci in 2009, pe cind era expert de 8 ani in C++ ([1]), Silviu credea ca restul impartirii lui 4 la 9 este 9. In lumina acestor fapte, ne intrebam ce a vrut de fapt sa faca cu % 10 ala in implementarea lui de atoi(). Sau la implinirea a 10 ani de experienta a descoperit cum functioneaza de fapt modulo si s-a decis sa-l foloseasca si unde nu face nimic, sau a vrut ca atoi-ul lui sa creada ca toate cifrele sint 10. Sau?

Putin mai incolo in thread, insusi Gardianul Ovidiu incearca sa domoleasca zelul cu care minerul explica principiile de convietuire armonioasa cu sizeof (operatorul care returneaza lungimea array-urilor dinamice, daca tineti minte). Ovidiu intinde urmatoarea nada:

size_t v = 0;
while(v < sizeof(v++))
{
    printf("%u", v);
}

Silviu, cu pedala mintii la podea, raspunde:

Fara a rula, iti zic sigur ca va crapa la printf(), chiar daca pasezi “%d” sau “%d”. printf()-ul are limitele sale, ptr. tipuri simple (int, float, char, etc).
Pune std::cout in loc de printf() si nu mai crapa. Chiar afiseaza ok valorile lui v.

Mare atentie, Silviu, ca si pamintul are limitele sale, ca si printf(), si s-ar putea ca intr-o zi sa se surpe pur si simplu sub tine.

In incheierea paginii aflam ce l-a determinat pe Silviu sa schimbe undita cu calculatorul personal:

Daca as lucra intr-un domeniu embeded unde trebuie sa ma supun unor legi mai stricte, atunci las si de la mine. Din fericire doar mi-a mirosit cu ce se mananca si e putin porbabil sa activez vreo data intr-un astfel de domeniu. Acum 2 ani o firma vroia sa ma atraga pe o pozitie de team leader exact pe ceva “embeded” si le-am multumit frumos. Prefer creeativitatea si complexitatea specifica aplicatiilor ptr. PC.

Eu sper ca de fapt aia vroiau sa-l atraga pe Silviu intr-un beci la marginea orasului unde sa-i arate tot felul de pozitii si obiecte emdeduibile in cur. Altfel vreau sa-i cunosc, in primul rind ca sa nu-mi iau vreodata cuptor cu microunde programat de ei si in al doilea rind ca sa le ofer gratuit un abonament gold la RSS-ul site-ului nostru.

Silviu, mopul e la tine. Speram sa nu te dezminti nici de data asta si sa stergi macar “mica scapare” cu operatorul %. Adevaratul test de creativitate va fi insa la aia cu siguranta craparii, ca pe-acolo nu prea vad cum ai putea spala rusinea fara ajutorul mentorului tau (“few cosmetics”, sau?). Sper ca vei opta pentru o explicatie tehnica, cu cuvintele tale, a modului in care functioneaza functiile variadice si mintea minerului. Asta m-ar bucura cu adevarat.

Fig. 1: Silviu propune, codexpertii dau cu mopu'

 

PS: Avind in vedere ca am ris deja de multiple ori de faptul ca multinationala emblematica nu te-a mai dorit asa de tare cum o doreai tu pe ea, poti sa-ti actualizezi linkedin-ul ala, ca nu mai ai ce secret sa tii. In plus, ne-au zis noii tai colegi ca se intreaba daca ti-e rusine cu alegerea facuta, de nu vrei sa o impartasesti public, tu care in rest esti un om asa de deschis.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Despre simularea si disimularea creierului

Posted in 112, Premiul n00bel on April 8th, 2011 by Mihnea

Motto-ul site-ului scientia.ro este “Stiinta pe intelesul tuturor”. Pe bune, chiar al tuturor? Si al astora? Si al lui Silviu Ardelean? Din ce s-o fi tragind convingerea fondatorilor ca oricine poate intelege “stiinta” – sa fie noblete, naivitate sau comunism? Sa fie oare posibil sa prezinti “stiinta” asta (orice ar fi ea) intr-un asemenea mod incit s-o poata pricepe si cea mai intunecata minte de miner?

Din fericire putem gasi raspunsul negativ la aceasta ultima intrebare pe forumul cu care este inzestrat scientia.ro, unde care cei ce se simt in target – “tuturorii”, daca-mi permiteti – ne arata ce-au inteles si dau glas intrebarilor ce le framinta starea de veghe. Sa-i dam cuvintul lui Sorin_dan84:

Salut. Am vazut de curand o stire despre computere uriase care pot simula clima de pe pamant, si alte chiestii(chiar formarea unei galaxii)…ce spuneti in cati ani credeti ca se poate simul toata viata de pe pamant?     Si de aici ideea unor regizori de filme sf., gen Matrix.

Si daca ar fi creat un simulator al Terei, plecand de la tehnologia actuala(punand in acest simulator cam toate cunostintele stintifice actuale si apoi “furand” noi descoperiri stintifice de la simulator?…..sa zicem ca in simulator 1 an=cu o secunda la noi.
Ar fi un computer cat o metropola…un oras calculator?, daca nu pun in aplicare nanotehnologia.

In caz ca n-ati inteles pentru ca inca asteptati sa se inchida paranteza aia, propunerea lui Sorin este ca cercetatorii sa simuleze niste mini-cercetatori si doar sa se uite ce mini-cerceteaza aia. Eu imi permit sa-i propun o chestie si mai simpla, pe care am vazut-o intr-un film: pentru a obtine ORICE, te apuci si faci un robot care produce acel ORICE, dar de asemenea poate calatori inapoi in timp. Nici nu termini bine de gindit cu gindul la aceasta idee, ca robotul va si aparea linga tine cu obiectul dorit, ca doar te-ai gindit sa-l faci, deci l-ai facut, deci el s-a intors in timp la tine. Nici nu mai e nevoie sa-l faci.

Simtind ca a dat peste o idee de valoare, Sorin continua:

Astept pareri de la specialisti in domeniu….sau poate am dat o idee de proiect, care ar putea fi impartasit(japonezilor sau americanilor – ca la noi e criza ) pt. accelerarea stiitei ……Multumesc.

Cine se baga la implementarea proiectului? Oportunitatile ca asta nu cresc in copaci, o singura data in viata ai sansa sa-ti dea cineva o asemenea idee (daca o ai si p-aia). Ar fi pacat sa dati cu piciorul. Nu faceti ca florin_, care s-a impotmolit in calculele unor alti “specialisti”:

Acum vre-o multi ani in urma citisem undeva ca specialistii in domeniu au venit cu cea mai acurata prezicere a cite PC-uri de pe vremea aia (cam Pentium III la 0.5-1GHz) ar fi necesare sa faca toate operatiunile pe care le face creierul uman (toate functiile si cele constiente si cele inconstiente).

Ei bine cantitatea de PC-uri necesare ar fi  asa de mare ca nu ar fi  incaput in intreg universul vizibil de azi.

Ei bine, eu as propune pur si simplu sa simulam un univers mai mare, in care sa incapa toate PC-urile necesare pentru a simula universul nostru mai mic. Nu stiu daca propunerea mea e fezabila, caci nu ma pricep la calcul polinomial cu n arbitrar:

Explicatia lor tinea de faptul ca sinapsele si retelele neuronale pot executa calcul polinomial cu n arbitrar de mare in timp linear (cu alte cuvinte retelele neuronale ar putea rezolva probleme ce necesita xn operatii intr-un timp proportional nu cu xn ci cu x1 (linear)).

Noroc ca a venit Dendros sa le deschida si mai mult orizonturile:

E doar o parere. Dar daca e adevarata afirmatia lui florin_, suntem departe de a atinge intregul potential al creierului sau poate nu-l vom atinge niciodata pe deplin, fiindca ar putea fi nelimitat, doar sa avem timp suficient.

Luati aminte, daca ai suficient timp, poti sa numeri pina la infinit si poti atinge limita potentialului nelimitat. Totusi trebuie sa recunoasteti ca omul are dreptate, participantii la discutie nu au prea multe sanse de a atinge vreodata pe deplin potentialul unui creier.

Subiectul neuronilor si al retelelor pe care acestia le formeaza apare frecvent in discutiile de pe scientia.ro. Este si normal, caci oamenii care fac diferenta nu se multumesc cu status quo-ul, ci incearca tot timpul sa obtina ceea ce n-au. tavy ne explica cum sta treaba cu translatoarele automate, aceste unelte ale diavolului ce-l sperie pe Silviu Ardelean:

Traducerile nu sunt chestiuni exacte, de multe ori sunt subiective și de multe ori nu se pot face sau dau aberații mari dacă sunt scoase din context. Din acest motiv, la traduceri se pretează mai bine rețelele neuronale în dezavantajul calculului algoritmic.

Stiu ca acum sinteti pe cale sa va inlocuiti toate calculele algoritmice cu retele neuronale, dar mai zaboviti oleaca. Inainte de a te arunca cu capul inainte in truda, e bine sa te intrebi daca meseria pe care incerci s-o practici chiar exista, asa cum face XploreDesign in thread-ul Meseria de programator – mit sau realitate:

Una dintre cele mai căutate profesii  este cea de programator. Sunt foarte multe motivele care te-ar putea determina să optezi pentru o asemenea opțiune, dar cel mai important, după părerea mea, este faptul că această profesie îți oferă o deschidere internațională

Ce coincidenta, si ing. Boata Cristian zice la fel.

Simpla cunoaștere a unui limbaj de programare, sau a unei tehnologii, nu iți poate asigura statutul de programator, mult dorit. E nevoie de mult mai mult. E nevoie de experiență, e nevoie de cunoașterea mai multor limbaje de programare sau de scripting, e nevoie de cunoașterea celor mai noi tehnologii precum și de un portofoliu consistent de lucrari care să te diferențieze de ceilalți concurenți și, un lucru foarte important, e nevoie de ”atitudine” ”pro-to-do”.

Atitudine? Protodo? Portofoliu de lucrari? Inseamna ca Silviu si-a asigurat “statutul de programator virgula mult dorit”. Unde mai pui ca are si inteligenta emotionala…

Afirmatiile provocatoare ale lui Xplorica au alimentat nesiguranta alle_csandr_ei, care n-a mai rezistat si a pus intrebarea ce statea pe buzele tuturor:

As avea si eu o intrebare cat de bine este sa fii programator? ???in comparatie cu alte meserii ma refer

Nici un post despre imbecilitate nu poate fi complet fara un citat din viorel2005, singurul om in viata a carui retardare iese in evidenta chiar si pe codexpert. Sa vedem ce are el de zis despre… pula mea, n-am inteles. Poate gasiti voi vreo legatura intre propozitiile din comunicarea sa, sau macar intre cuvintele din interiorul propozitiilor:

In prima versiune a cartii lui Charles Petzold de programare in Windows, era o propozitie despre niste “eroi necunoscuti” care au pus bazele sistemului Windows(chiar daca a fost inspirat de la Apple, totusi el este un succes comercial). Acum hardware-ul dicteaza totul si apoi software-ul. De aceea nu exista tablete Windows. Si atunci se ajunge intr-o directie managed. Legea lui Moore va limita puterea lui C++.

Cine sloboz e Moore asta, ca eu nu l-am votat?

LE: inca una repede, ca am dat de ea dupa ce am postat. Din putul gindirii numit wikipedia in romana aflam ce-i ala un “systems programmer”:

Programatorul de sistem este persoana care se ocupă de instalarea / generarea și întreținerea sistemului de operare furnizat de producătorul unui calculator pentru a-l adapta la cerințele utilizatorului. Sistemul de operare este frecvent distribuit pe un suport de date într-o formă standard, conținând un maxim de funcțiuni. Din această formă standard programatorul de sistem poate instala sau genera un sistem de operare concret, potrivit configurației hardware individuale și nevoilor utilizatorului.

Zic ca merita un loc caldut in panoplia esecurilor wikipedofile, linga articolul despre CoBra. Tu cind ti-ai generat ultima oara Windows-ul?

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Stare avansata de Tutorialism.

Posted in Codare cu premeditare, Premiul n00bel on March 30th, 2011 by jos8cal

El este Marian Pop si este intr-o relatie stabila cu un Mac OS X de peste 6 ani. Cind intr-o relatie anii devin unitatea de masura a tolerantei, este evident ca secretia de feromoni a crescut proportional cu durata relatiei.

Unii dintre voi or sa spuna ca o relatie sta in picioare datorita fundamentului de cunostinte comune cu care ne-am impaunat reciproc de la primele intilniri. Ei bine, nu! Relatia daca ar fi sa o reprezentam 2D ar fi o linie pe orizontala, nu pe verticala, deoarece “fundamentul de cunostinte comune” se transforma in Obicei, iar acesta stim cu totii ca e neplacut iar neplacerea se reprezinta pe orizontala. Este o enumerare. De ce credeti ca puscariasii isi numara zilele tragind linii verticale, ca mai apoi sa le taie cu una orizontala? Pentru a exemplifica moartea sperantei si nasterea Obiceiului.

Bun. Acum ca avem clar stabilite bazele vietii in doi, sa trecem sa mulam aceasta schema metafizica pe viata familiei Marian Pop OS X.

Marian se considera un geek datorita pasiunii lui pentru computere dusa la limite extreme. Dupa cum vom vedea mai jos, computerul nu pare insa sa-si aduca aminte de unde-l stie pe Marian.

El s-a decis sa programeze in C/C++, PHP si MySQL, deci este evident ca are nevoie de un Mac, ca PC-ul e pentru jocuri. S-a oprit la primul bordel Apple si a platit pentru un Mac OS X, toate serviciile incluse. G4. MILF. XCode.

Dupa cum am vazut, daca vrei doar sex de la un Mac, vei avea parte de un gay porn numit XCode. Cind esti in schimb intr-o relatie cu Mac-ul, secretia mare de feromoni emisa de dinsul va face ca experienta cu XCode sa-ti para o sansa unica in viata.

Odata ajuns applosexual, Marian a inceput sa-si filmeze orgiile cu XXXCode si sa le puna online sub forma unui Decalog speram noi.

Primul Film. Introducere in C++.

Aici se poate observa cum folosirea cuvintelor “variabile” si “using namespace std” l-ar face pe orice incepator sa se urce pe pereti de placere, neintelegind nimic dar incercind sa simta apasarea tastelor care nu se apasa pe tastatura de Mac.

Al doilea film. Structuri conditionale in C

Vizibil stresat din cauza unui algoritm, Marian isi face totusi timp sa readuca in atentia publicului recurenta tema a variabilelor. Aflam astfel ca variabilele sint niste cutii in care stocam date. Acum mai ramine sa aflam ce sint alea date. Climaxul acestui film incepe la minutul 6, cind Pauza devine subiect principal pentru 35 de secunde. Mai aflam ca

for (int a=0; a>0; a++)

il incrementeaza pe a cu a.

Daca Gaddafi si-ar fi luat gindul pentru o secunda de la lumea modei si ar fi deschis XCode, ar fi propus (te pup Silviu) ca si Marian urmatoare alternativa la scris numere pe ecran:

int a;
cin >> a;
for (int i=a; i > 2; i++){
	cout << i;
	break;
}

sau

while (a == 2){
	cout << a;
	break;
}

Al treilea film. Functii in C++.

Sau cum sa nu faci cout << 40;

int fun(int n){
	n = n + 20;
	return n;
}

int main(){
	int n=20;
	int i;
	for (i=n; i>0; i++){
		cout << fun(i);
		break;
	}
	return 0;
}

Al patrulea film.

Aici aflam ca pointerii sint ca niste muschi si trebuie sa facem zilnic exercitii pentru a-i mentine in forma. Si aici Pauza primeste un rol in scena in care Marian cauta punctul si virgula pe tastatura lui Apple.
Mai aflam ca putem scrie cod oriunde vedem loc liber in pagina, asa ca pe ciorna, si mai tirziu il copiem unde trebuie. Cind te trece creativitatea trebuie sa ai un loc liber sa o depui in cel mai scurt timp.

Disclamer: Nu a fost ranita nici o masina in timpul efectuarii cercetarilor pentru acest material. In schimb se pare ca alti oameni au fost raniti in timpul orgiilor familiei Pop OS XXX.

PS. In caz ca doriti autografe, codexpert.ro il are invitat permanent in platou.

PS2. Si da, ca si pe Silviu Ardelean sistemul de invatamint romanesc l-a avut la cirma si pe Marian Pop.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Da-mi taticule si mie o lopata si-o mistrie

Posted in Slagare internationale, Stand-up philosophy on February 19th, 2011 by Mihnea

Cei ce trec prin viata doar in plimbare
Uita ca exista si penitenciare
Unde nu-i soare si nu creste-o floare
Si doare cind musti din covrig

Nenumarati contabili au flatulat de-a lungul timpului perspective numerologice asupra traiului de programator, de la regula 80/20, care a fost aplicata sistematic si contradictoriu tuturor perechilor posibile de cantitati numarabile (dar nu neaparat masurabile) din aceasta ingrata activitate, pina la transpiratul 10/50/30/10. Eu propun o simplificare a acestor dihotomii, triotomii si cvadruplotomii ciomuistice: programatorii isi petrec majoritatea timpului facind cacaturi care n-au absolut nici o legatura cu lucrul pe care vor sa-l programeze.

Cea mai de cacat situatie in care te poti gasi ca programator este atunci cind trebuie sa cooperezi cu niste cod facut de altcineva, adica intotdeauna. In general tu vrei sa faci o chestie clara, dar pina sa ajungi sa scrii alea 2 linii care te intereseaza pe tine trebuie sa te bati cu sute de muisme care iti stau in drum: compilatoare, IDE-uri, SDK-uri, framework-uri, biblioteci, OS-uri si asa mai departe. In loc sa te preocupi de ce face codul tau, te chinui sa intelegi care din mizeriile de lib-uri pe care le folosesti fragmenteaza memoria intr-un asemenea hal ca nu mai vrea OS-ul sa-ti dea 20 de amariti de megi de memorie, cind tu ai commit size pe la 700 MB.

Mai deunazi, in uzina la noi se barbota cu sirg la un plug-in de Max care trebuia sa coopereze cu un alt plug-in, ce nu era al nostru. Acest alt plug-in avea amabilitatea de a oferi chiar un SDK, adica niste headere cu nume de variabile din maxim 2 litere si fara documentatie, deci nu se intrevedeau incidente. Totul a mers ca uns pina in clipa in care am chemat o metoda numita “Eval” si am luat unresolved external.

Vedeti voi, plug-in-ul nostru nu poate fi linkat cu lib-urile celuilalt plug-in, caci trebuie sa se incarce si daca plug-in-ul alalalt nu exista. Daca punem o dependinta statica catre DLL-ul lor, al nostru nu mai merge decit daca e si al lor instalat. In concluzie, trebuie sa incarcam dinamic un pointer la metoda aia s-o apelam doar daca exista, lucru banal in teorie. Procesoarele, aceste chestii de care in zilele noastre sint mai preocupati gamerii decit programatorii, chiar au o instructiune pentru apelat functii, deci n-ar trebui sa existe articole pe blog-uri despre asta, nu? Ei bine, pina la CPU exista C++, compilator si Max, iar retardarile lor combinate dau o retardare mai mare decit suma partilor.

O metoda e o functie ordinara careia trebuie sa-i pasezi cumva si this-ul pe sub mina. In functie de platforma, dinsul trebuie sa fie pus intr-un registru sau pe stiva. Pe linga instructiunea de apelat functii, CPU-ul, acest lucru magic, are in mod surprinzator si instructiuni pentru pus chestii in registri sau pe stiva. Problema e cum il convingi pe compilator sa le genereze cind tu ai un pointer la functia aia – pe care l-ai luat cu GetProcAddress() – si pointerul la obiect.

Intr-o lume ideala s-ar face ceva de genul:

// In expozitiune:
#ifdef _WIN64
const char* methodName = "?Eval@ClasaMuista@@QEAAMM@Z";
#else
const char* methodName = "?Eval@ClasaMuista@@QAEMM@Z";
#endif
void* method = GetProcAddress(dll, methodName);

// In desfasurarea actiunii:
ClasaMuista* instPtr = ...;
float arg = 0.37f;
float retVal;
#ifdef _WIN64
__asm
{
	mov		rcx, instPtr
	movss	xmm1, arg
	call	method
	movss	retVal, xmm0
}
#else
__asm
{
	mov		ecx, instPtr
	push	arg
	call	method
	fst		retVal
}
#endif

Deoarece nu traim intr-o lume ideala, un mintos de la Microsoft care crede ca procesorul e o legenda urbana s-a decis ca Visual C++ nu va avea inline asm in 64-bit. La momentul la care a fost proclamata, aceasta prostie fenomenala a fost intimpinata cu urlete si mui de catre cei afectati, dar pe Microsoft i-a durut la penis. Motivul oficial este la fel de retardat ca decizia in sine: cica nu poti scrie acelasi asm pentru 32 de biti ca pentru 64. Si ce? D-aia avem ifdef, in mortii lui de ifdef. Nu inteleg ce ii fute pe ei grija ca eu trebuie sa fac gimnastica cu ifdef. Daca trebuie, o fac. Alternativele propuse de mintos sint ori sa te descurci cu intrinsics, ori sa scrii codul intr-un fisier separat si sa-l compilezi cu un assembler. Aia cu intrinsics nu se aplica aici, dar si in cazurile in care se aplica o mai da in bara, caci VC nu e tocmai Tata Lor™ la tradusul intrinsic-urilor in cod (ceea ce ma mira foarte, caci de pe banca de unde stau eu mi se pare destul de usor sa produci cod optim din asa ceva, sau cel putin mult mai usor decit alte optimizari pe care compilatorul lor le face bine). P-aia cu assembler-ul extern nu vreau s-o aplic pentru ca mi se pare insultator sa fiu nevoit sa instalez masm sau alta atrocitate ca sa chem o functie.

Un scurt moment am cochetat cu ideea de a face un const char* cu opcode-urile unei functii care pune argumentele unde trebuie si cheama cacatul de metoda, dupa care sa indrept un function pointer spre el si sa-l chem, da’ cirpeala e cam mare, asa ca am zis sa o luam totusi pe calea ortodoxa: facem un pointer la un member function si-l chemam p-ala. Adica:

// Expozitiune:
typedef float (ClasaMuista::*EvalFunc)(float);
union
{
	void*		voidPtr;
	EvalFunc	funcPtr;
} p;
p.voidPtr = GetProcAddress(dll, methodName);
EvalFunc method = p.funcPtr;

// Desfasurarea actiunii:
ClasaMuista* instPtr = ...;
float retVal = (instPtr->*method)(0.37f);

Observam tigania cu union-ul, care-i necesara pentru ca n-ai voie sa castezi void* la pointer la metoda. C++ e retardat si-ti permite sa derivezi din mai multe clase de-odata, caz in care pointerul ala trebuie sa mai contina niste cacat pentru ajustarea corespunzatoare a this-ului. Desi Java a transat problema asta acum vreo 15 ani (spre surprinderea tuturor, caci e singurul lucru facut bine in Java), C++ inca n-a inteles ca numai cretinii deriveaza din mai multe clase cu date in ele. Ba mai mult, ca sa le dea apa la moara cretinilor, ofera si virtual inheritance, acest goatse al OOP-ului care pretinde ca te scoate din cacat cind diagrama ta de clase seamana cu Coloana Infinitului, dar de fapt sileste compilatorul sa produca cod de o uritenie rar intilnita. In fine, C++ n-o sa primeasca interfete doar pentru ca ma oftic eu aici in fata poporului (la urma urmelor, se chinuie de vreo 12 ani sa-i creasca closures si inca nu e gata), dar in cazul de fata toate aceste griji pot fi date uitarii, caci clasa cu care trebuie sa cooperam nu e derivata din nimic, deci pointerii la metodele ei sint pointeri normali. Deci rulam codul si crapa. Cu WTF-ul pe buze, privim in disassembly si ne minunam:

000000013F191043  movss       xmm1,dword ptr [__real@3ebd70a4 (13F1921B4h)]
000000013F19104B  movsxd      rcx,dword ptr [rsp+28h]
000000013F191050  add         rcx,rbx ; Tu cine pula mea esti?
000000013F191053  call        rax

Ce o fi cu acea adunare de colea, ce seamana izbitor de tare cu o ajustare a this-ului pentru multiple inheritance? In acest moment, ne revine din negura vremurilor amintirea ca VC++ are un flag care-ti permite sa fortezi toti pointerii la metode sa foloseasca formatul extins, cu offseti si cacat. Cautam in MSDN si aflam ca flag-ul se cheama /vmg. Privim in project settings, dar nu-i. Mai privim odata in MSDN si observam ca exista si un pragma care face acelasi lucru, moment in care vedem rosu in fata ochilor.

In acest punct de turnura al naratiunii trebuie sa vorbim un pic despre 3D Studio Max si programatorii care lucreaza la el, caci poate nu-i un subiect familiar tuturor. La Max au lucrat de-a lungul timpului cei mai prosti programatori care au scris vreodata cod. Banuiala mea e ca singura cerinta de angajare la Discreet/Kinetix/Autodesk este sa fi lucrat in prealabil la Yahoo Messenger. Proportiile prostiei celor care au facut Max-ul nu se pot descrie in citeva rinduri, insa pentru a va forma o idee pot mentiona ca absolut toti cei care au pus vreodata mina pe SDK-ul de Max, indiferent de nivelul lor de pricepere, au sfirsit prin a dori moartea violenta a dobitocilor care au gindit si implementat acest program de cacat care nu mai moare odata. As dori sa va pot arata niste cod din matele Max-ului, dar cica n-am voie ca NDA si mui.

Cind am vazut ca exista acel pragma, m-am gindit instantaneu la MAXScript. Acest infect limbaj de scripting este facut de cineva cu stofa de Silviu Ardelean, deci am avut o banuiala ca pe undeva prin mecanismul de expus functii C++ in MAXScript voi gasi muia aia. Am dat cu pragma pointers_to_members in virful headerului precompilat, si prompt VC++ mi-a zis:

c:\program files\autodesk\3ds max 2011\maxsdk\include\maxscrpt\..\maxscript\macros\define_instantiation_functions.h(55) : error C2285: pointers to members representation has already been determined – pragma ignored

Muie Max. N-am rabdare sa vad de ce crede dinsul ca are nevoie de cacatul asta, dar va pot garanta ca e gresit. Sigur au futut ceva prin alta parte si au cirpit-o in felul asta. Din cauza imbecilitatii lor, eu nu pot sa chem un cacat de functie.

Ajungind aici, eu m-am enervat si am plecat acasa, dar jos8cal a mai dat un ochi in pagina aia din MSDN care zicea cum e cu pragma si /vmg si a vazut ca mai exista o cirja cu care se poate abuza limbajul: keyword-ul __single_inheritance. Chiar daca un retard ii spune compilatorului sa faca pointeri de cacat, poti reveni la pointeri ordinari pentru clasele care te intereseaza punind keyword-ul ala in declaratie. Deci l-a pus, si a mers. URA AM REUSIT SA CHEMAM O FUNCTIE!

Sau nu. A doua zi, a trebuit sa repetam manevra intr-un plug-in de Maya. Maya nu-i facut de handicapati, deci nu-i nevoie de pragme si keyword-uri si alte chestii d-astea. Din pacate insa, el ruleaza si pe OS-uri de hipsteri si comunisti, unde rolul Domnului Trandafir este jucat de GCC. GCC nu se osteneste sa faca pointerii la metode sa fie pointeri chiori in cazurile cu imbecilitate redusa; dinsul foloseste pointeri d-aia extinsi tot timpul si n-ai cum sa-l rogi sa faca exceptii. Deci ce cacat facem?

GCC are inline asm si in 32 de biti si in 64:

// Expozitiune:
void* method = dlsym(dll, "_ZN11ClasaMuista4EvalEf");

// Desfasurarea actiunii:
ClasaMuista* instPtr = ...;
float arg = 0.37f;
float retVal;

#ifdef __LP64__
__asm__ __volatile__(
	"call *%%rax"
	: "=Yz"(retVal)
	: "Yz"(arg), "D"(instPtr), "a"(method)
	: "memory"
);
#else
__asm__ __volatile__(
	"push (%2)\n"
	"push %3\n"
	"call *%%eax\n"
	: "=t"(retVal)
	: "a"(method), "r"(&arg), "r"(instPtr)
	: "memory"
);
#endif

Singura manevra aici este sa afli cum se cheama constraint-urile alea pentru template-urile de ASM pentru fiecare clasa de parametru care-ti trebuie. Daca il intrebi pe goagal de “gcc inline assembly constraints”, pagina relevanta (adica asta) nu e printre hit-uri (e o pagina care duce la o pagina care duce la asta, totusi). Sint alte pagini insa, scrise de firtati de-ai lui Silviu care simt nevoia sa se exprime desi habar n-au despre ce vorbesc, si care-ti spun, de exemplu, ca constraint-ul pentru rdi este “di”.

Trebuie notat totusi ca am avut bulan ca functia vrea un singur parametru de tip float. In Linux 64-bit, parametrii de tip float se dau in xmm0, xmm1 etc. Exista un constraint pentru xmm0 (numit intuitiv “Yz”, cum se vede mai sus), dar pentru restul nu mai exista (e doar “x”, care inseamna orice registru SSE, adica il lasi pe nenorocit sa aleaga). Ca sa-ti dai parametrii in cazul ala, ii pui in variabile, dai adresele variabilelor, faci lucru manual cu movss ca sa le incarci in registri si pui registrii respectivi in clobber list. Nu ca ce se intimpla deasupra ar fi optim sau ca ar conta, da’ totusi, obscen.

E de notat ca puteam folosi pointerul la metoda si in GCC, si in VC++ fara __single_inheritance, daca ne bateam capul sa scriem chestii in dinsul astfel incit sa faca call-ul care ne intereseaza (layout-ul e documentat pentru GCC si se gaseste pe net sau cu ochiu’ in dezasamblare pentru VC++). Mie asta mi se pare un hack si mai mare decit un const char* cu opcode-urile care fac ce doresc.

Dragi tovarasi, VICTORIE! Am reusit sa chemam o functie! Programarea e o meserie magica, plina de satisfactii, unde visele devin realitate prin simpla apasare a unor butoane!

PS: toata aceasta voma se putea evita daca aia care au facut celalalt plug-in se prindeau ca atunci cind vrei sa expui clase C++ dintr-un DLL, e o idee buna sa faci o interfata si s-o dai p-aia afara. Daca ClasaMuista::Eval() era virtuala, instanta aia de ClasaMuista pe care o primeam de la ei ar fi avut in ea un pointer la vtable, in care s-ar fi aflat si adresa functiei Eval() si ar fi mers totul ca prin minune. Runtime dispatch, chestii avansate nu gluma. Maxim 0.43% din totalul programatorilor de pe planeta asta sint in stare sa faca un API, dar din pacate un procent mult mai mare incearca.

Tags: , , , , , , , ,

Nimeni nu e mai presus de lege

Posted in Glume de autobaza, Regula 0 on February 2nd, 2011 by Mihnea

In Comunitatea Expertilor C++ din Romania e o forfota de nedescris de o vreme incoace, dupa cum se poate deduce din ritmul sustinut cu care creste site-ul nostru. De parca problemele cu array-uri, fisiere si biti n-ar fi fost de ajuns, Steaua l-a calauzit in directia staulului lor pe 0ptr, care a adus in dar o intrebare demna de premiul memcpy: nici unul din experti n-are vreo tangenta cu subiectul, dar pare suficient de accesibil incit sa incerce sa-si dea cu parerea. Primul s-a inscris la cuvint Gardianul Ovidiu. As dori sa trecem raspunsul sau prin sita Regulii -1, pe care a redactat-o tot el impreuna cu tovarasii sai de mvpeala:

Eu unul am avut o experienta foarte scurta pe planeta *NIX si cam astea sunt impresiile[1]:

  1. trebie sa fii expert in goooooooogle search[2];
  2. daca n-ai ureche muzicala iti vine destul de greu sa prinzi ce se ciripeste-n jur[3];
  3. daca nu esti SUDO-maso n-ai ce cauta pe-acolo.

Litera legii:

[1] sunteti familiar cu subiectul discutat; nu oferiti raspunsuri bazate pe pareri sau impresii

[2] raspunsul este in acord cu intrebarea formulata; evitati raspunsurile sau mesajele in afara subiectului

[3] sunteti cat se poate de clar cu informatiile furnizate; evitati crearea unor seri de intrebari si raspunsuri care sa aiba ca scop clarificarea unui raspuns anterior dat

Ovidiu termina aceasta prima mansa cu un total de 75 de puncte, dar serata de intrebari si raspunsuri abia incepe. Ne-am dori sa aflam si care este optica CNH in problema dezvoltarii cross-abataj.

Tags: , , , , , , , , , ,

Programatorul "transpiră intelectual" 90% din timp

Posted in Codare cu premeditare, Premiul n00bel, Stand-up philosophy on August 22nd, 2010 by jos8cal

Programarea presupune mult lucru în faţa calculatorului, fiind nevoie de o atenţie maximă

Andrei Munteanu este scribaret la Romania Libera. Dupa ce a rezolvat problema sanselor cuiva de a deveni bona, dupa ce a adus o oda alpinistilor utilitari, dupa ce a oferit un ghid turistic intr-o tara cu potential si dupa ce a protestat vehement asupra titulaturii de gradinar a arhitectului peisagist si-a gasit timp si pentru programatori oferindu-le o propedeutica informatica.

Pentru a nu permite nicio urma de indoiala asupra transpiratiei intelectuale 90% apa, Andrei a atasat si o poza propedeuticii sale, dovada clara a validitatii panseului din titlul articolului, panseu marca Andrei Ignat MVP C#. Acolo se poate vedea clar cum se programeaza cu fata la calculator dupa cum ne spune chiar Andrei:

“Programarea presupune mult lucru în faţa calculatorului, fiind nevoie de o atenţie maximă.”

In caz ca sinteti la inceput de drum si doriti pur si simplu sa scrieti cod, va somez sa va opriti chiar acum. Ati apucat-o pe un drum fara intoarcere dupa cum bine parafrazeaza si Andrei din Eugen Nistor:

“Profesia de programator este una care necesită absolvirea unei facultăţi de profil tehnic pentru a putea fi înţelese toate cunoştinţele cu care se operează.”

Sub marca evidentului nu sta ascuns doar regele Hagi cu aceleasi opinii la adresa oricarei echipe, sta si Andrei Ignat care in 13 ani de cariera a creionat excelent virtutiile unui programator de cursa lunga:

“Meseria de programator îţi cere cel puţin spirit analitic, acumulare continuă de cunoştinţe şi o limbă străină, de preferat engleza”

Andrei Ignat 13 ani de cariera nu se opreste doar la afirmatii. Nu. El sterge bariera mentala instituita fals de mii de ani intre teorie si practica si ofera procente clare (bazate pe numere) asupra felului in care timpul bate filmul:

“Timpul este împărţit astfel: 10% – încearcă să se menţină la curent cu trendul în dezvoltarea de software, 50% – încearcă să înţeleagă specificaţiile aplicaţiei la care lucrează, 30% – se gândeşte la codul pe care îl scrie) astfel încât, la versiunea a doua, să-l rescrie cât mai puţin, iar 10% – scrie codul propriu-zis”

10-50-30-10 acest 90-60-90 al distributiei timpului de programator, distributie care te obliga sa-ti rescrii aplicatia la versiunea 2, doar ca datorita acelui 30% vei rescrie mai putin.

Eugen Nistor conchide just dar drept asupra a ceea ce e, a ceea ce se lasa stiut:

“Programarea WEB, de aplicaţii desktop, economică, de prospecţie sau în baze de date sunt câteva dintre domeniile în care poate să-şi desfăşoare activitatea un programator. „Indiferent de sectorul în care activează, programatorul trebuie să ştie să lucreze în Java, C#, PHP, Ruby sau Python””

Andrei Ignat MVP C# 13 ani de cariera conchide si el grav dar la obiect si cu dovezi de neclintit:

“Este nevoie de muncă şi lectură multă, mai ales că programarea înseamnă 90% «transpiraţie intelectuală»”

In incheierea propedeuticii sale, Andrei Munteanu ofera un imbold leninist pentru cei cu doar 4 clase in ale programarii:

Învăţaţi să fiţi un bun autodidact.

Învăţaţi să faceţi debugging.

Învăţaţi să vă organizaţi codul.

Învăţaţi să testaţi performanţa aplicaţiei.

Învăţaţi să folosiţi optim memoria sistemului.

Învăţaţi să testaţi bucăţile individuale de cod.

Învăţaţi să vă utilizaţi timpul corect.

Învăţaţi să lucraţi în echipă.

Aparitia numelui RONUA in aceasta disertatie a stirnit un fior unanim de apreciere si deosebit respect in rindurile fanilor RONUA pe pagina personala de failbook.

Incheiem cu un moment de solemnitate.

Tags: , , , , , , , , , , ,

Ce este C#?

Posted in Codare cu premeditare on July 13th, 2010 by jos8cal

oldsellerrors si-a facut un blog manifest in care isi exprima solidaritatea si admiratia pentru wikipedia si lumea in C diez. Dupa ce stabileste dinamica discursului facand niste propozitii cu “anii 90”, “orientat-obiect”, “Microsoft” si “Java”, loveste incet cu batonul coltul tablei si se uita catre baiatul gras de la tuba. Mina coboara brusc:

Tuba incepe sa recite in C++:


public: int main(array<System::String ^> ^args) { // Enabling Windows XP visual effects before any controls are created Application::EnableVisualStyles(); Application::SetCompatibleTextRenderingDefault(false);  // Create the main window and run it Application::Run(gcnew Form1()); return 0; }

Dupa care, cu ochii inchisi, face semn viorii intii sa-si inceapa periplul in C diez:


public static void Main() { Form1 form1 = new Form1(); form1.Show(); Application.Run(form1); }

O mica problema cu aceasta uvertura ar fi ca tuba nu canta in C++ ci in Managed C++. Adica ala de are contract cu REBU.

Tags: , , ,