Reconciliere prin poezie

Silviu Ardelean e din Hunedoara, un judet cu o ura declarata pentru masinile de scris automate. Asa se explica de ce, desi in autobiografia selectiva ne spune cum a renuntat la undita in favoarea tastaturii, el simte un val de furie clocotind in strafundurile fiintei lui atunci cind compilatorul incalca Regula 0 si lanseaza atacuri la persoana sa, punindu-se nonsalant de-a curmezisul certitudinilor pe care Silviu si le-a cladit in ani grei de purtat lampasul in companii emblematice de renume mondial.

In aceste momente, Silviu si-ar dori ca recalcitrantul compilator sa fie o persoana, ca sa poata sa-i bata obrazul. Compilatorul s-ar simti umilit de atitudinea civilizata, serioasa si demna a lui Silviu si si-ar cere iertare. Pentru a-si intregi gestul si a arata ca doreste sa se indrepte, i-ar strecura jenat in pauza un link la aceasta melodie ce oglindeste perfect schimbul de idei dintre Silviu si compilatorul ideal. Reproducem mai jos versurile piesei, in care autorul realizeaza una din cele mai marcante metafore din constelatia slagarelor mineristico-informatice, substituind codului splendoarea florii mohorite obtinute prin truda afunda:

Doua miini negre mi-au intins o floare
O floare grea, mohorita si scinteietoare
Minerului i-am multumit intinzindu-i miinile mele
Miini patate de cerneala, mohorite si ele
Miinile noastre scapind de simboluri s-au atins si au vibrat
Piatra sclipea ca o bucata de torent inghetat
Truda afunda splendoare tineam la un loc
Tineam la un loc floarea de mina, floarea de mina ca pe un dar reciproc
Floarea de mina, floarea de mina, ca pe un dar reciproc
Floarea de mina.

Tags: , ,

Leave a Reply

Optionally add an image (JPEG only)